Ziua de 24 iunie (adică Ziua națională a iei) trebuie să fie blestem pentru cei zgârciți la i-uri (știți voi, cei care scriu, de exemplu, „Să fi mâine acolo”) și binecuvântare pentru cei exagerat de generoși (de pildă, oamenii care scriu că „ar trebuii să se întâmple ceva”). Oricum, e o zi complicată pentru substantivul ie, așa că merită să ne amintim că forma sa corectă pentru plural este ii, iar formele articulate corecte pentru singular și plural sunt ia, iei, respectiv iile, iilor. Nu există iia, chiar dacă pronunția v-ar putea spune altceva :)

bufnita-cu-ie

PS: Tot aud și văd ideea de „ie românească”. Păi, în condițiile în care ia este „bluza femeiască caracteristică portului național românesc”, eu aș zice că formularea „ia românească” ar cam fi pleonasm. Nu-i așa?