Trebuie să recunosc că şi eu foloseam varianta greşită de Tăntălău, cu toate că ştiam de rădăcina Tont. Foloseam Toantă, Tonţi şi Tont corect, dar nu şi Tontălău. De fapt îl foloseam aşa pentru că era singură formă în care îl auzisem şi, în apărarea mea şi a celor care m-au învăţat aşa, există un adjectiv Tânt (varianta pentru Tont) care ar putea fi la originea lui Tăntălău.

corect – Tontălău

greşit – Tăntălău