E clar că limba română evoluează și s-ar putea să facă asta în ritm mai alert astăzi decât în trecut, pentru că avem mai multe influențe, mai directe și mai puternice. Internetul a șters niște granițe și intrăm mult mai des în contact cu elemente din exteriorul culturii noastre și, ne place sau nu, s-ar putea să trebuiască să ne adaptăm, inclusiv la aspecte pe care le etichetăm astăzi ca fiind barbarisme. Doar că istoria are obiceiul de a se repeta și probabil că unele dintre formele pe care le considerăm legitime astăzi au fost și ele barbarisme la vremea lor. De exemplu, m-am uitat ieri pe niște poze cu reclame, articole și anunțuri vechi. Unele erau de la începutul secolului trecut, altele din perioada interbelică și câteva un pic mai recente. Și dacă ați avut și voi vreodată ocazia/interesul să studiați așa ceva, sunt sigură că ați observat că în mai puțin de 100 de ani s-au schimbat multe lucruri în stil, exprimare și formă. La fel de sigură sunt că a existat în fiecare etapă câte un val puternic de rezistență împotriva unor modificări, dar unele s-au impus prin uz…

Oricum, asta rămâne o discuție deschisă și am observat în timp că mulți avem păreri la care ținem foarte mult acând vine vorba despre acest subiect al evoluții limbii (în speță, ce/cât e progres natural și ce/cât e altceva).

Dar din tot ce am citit ieri prin capturile de materiale vechi mi-a rămas în minte un cuvânt – soldacontistă. Era într-un anunț la Mica Publicitate prin care o doamnă își căuta de muncă și își lista abilitățile. Doar că de soldacontistă eu n-am mai auzit și nici nu înțeleg de ce nu găsesc niciun fel de mențiune pentru termen (nici măcar în dicționarul ăla din ’39). Pot să deduc și eu cât de cât sensul, însă mi-ar plăcea să citesc o explicație mai amplă din partea cuiva care poate știe exact ce înseamnă.