Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

„Romgleza” și gramatica limbii române

Gata, nu se mai poate! Revenim, disciplinat, la scris :)

OK, azi trișăm un pic, pentru că textul nu ne aparține. L-am primit exact în forma de mai jos prin e-mail:

Dupa 1989, in urma deschiderii catre Occident si datorita internetului, multinationalelor, calatoriilor, romanii au inceput sa cunoasca si sa utilizeze din ce in ce mai mult limba engleza. Intr-atat de mult, incat in anumite medii, intre profesionisti, dar nu numai, se vorbeste deja ceea ce se poate numi o “romgleza”.

Influenta englezei este evidenta si simplu de explicat cand vorbim de imprumuturi in vocabular. Cuvinte din engleza, deadline, target, multitask, leadership, job, trend, graduation sunt la ordinea zilei in exprimarea noastra, desi pentru unii termeni exista echivalent in limba romana, deci nu toti ar fi necesari.In acest caz unele cuvinte se preiau ca atare, altele sunt supuse formelor flexionare romanesti: am forwardat, m-am focusat,agenda summitului, servisarea portofoliului etc.

Influenta nu se reduce insa la cuvinte imprumutate, ci se observa, din pacate, tot mai des in structura gramaticala a limbii romane.

Calitatea invatamantului nostru scazand vizibil in ultimii ani, o consecinta fireasca este slaba cunoastere a gramaticii si, ca urmare, utilizarea incorecta a limbii romane, mai cu seama in randul tinerilor.

Conjugate, aceste tendinte conduc la constructii incorecte in limba romana, calcuri lingvistice aberante, modificari ale categoriilor gramaticale, schimbari de sens cu consecinte in gramatica etc. Iata doar cateva exemple, care insa confirma o tendinta.

Verbul a displacea este in limba romana un verb intranzitiv, construit cu pronumele in dativ. Ex: Imi displace aceasta persoana. In limba engleza dislike este insa verb tranzitiv. Ex: All the people dislike her. Astfel ca s-a ajuns sa se spuna si la noi: Toata lumea o displace, in loc de: Ea displace tuturor. Greseala este foarte des intalnita, mai ales in traducerea filmelor, pe aceasta cale a si patruns in vorbirea de zi cu zi. Este incorect sa conjugi astfel : Eu o displac/Tu o displaci….

Verbul a(-si) asuma este un verb tranzitiv, construit cu pronumele reflexiv in dativ. Sensul lui este de a lua asupra sa, a-si insusi. Ex: Eu imi asum aceasta vina. Totusi foarte des este astazi folosit fara pronume, dupa modelul englez. Ex: I assume this. L-am gasit utilizat astfel, de multe ori, chiar de catre Andrei Plesu, Q.E.D.

Modificarile gramaticale sunt deseori consecinta evolutiei semantice a cuvintelor, schimbarilor de sens sau atribuirii de sensuri noi unor cuvinte, prin contaminare. Verbul a abuza a suferit in vremea din urma o modificare radicala. Pe de o parte largirea sferei semantice, fiindca in limba romana a abuza nu facea in trecut referire la o persoana. Verbul avea si mai are sensul de a uza in exces, a profita de ceva, nu de cineva! Ex: Am abuzat de ospitalitatea/ timpul/ disponibilitatea ta. Dar, dupa modelul englez, a imprumutat si sensul de a intrebuinta violenta asupra cuiva.

Pe de alta parte, din cauza adaugarii acestui sens, verbul intranzitiv a devenit tranzitiv si asa s-a putut forma si participiul abuzat, dupa englezescul abused, care a devenit norma astazi, ajungand sa se vorbeasca zilnic de copii abuzati, femei abuzate.

Iata, déjà o greseala initiala a devenit norma!

Verbul a confrunta, verb tranzitiv, are in limba romana sensul de a pune fata in fata doua sau mai multe persoane, diferite de subiect, pentru a verifica spusele lor. Ex: I-am confruntat, ca sa vad care din ei spune adevarul. Pentru ca in limba engleza to confront inseamna si a infrunta, s-a ajuns la constructia: L-am confruntat in dimineata aceea. Greseala este, din pacate, foarte des intalnita. Aproape nu se mai utilizeaza verbul potrivit pentru aceasta situatie: L-am infruntat. In schimb este corecta in acest caz utilizarea verbului intranzitiv, reflexiv a se confrunta si atunci se poate spune: M-am confruntat cu el in dimineata aceea.

Interesant este ca, desi unele dintre sensurile noi si utilizarile cuvintelor de mai sus exista si in limba franceza si marea majoritate a neologismelor din limba romana provine din franceza, totusi aceste modificari nu s-au produs decat in vremea din urma, sub asaltul limbii engleze din filme, de pe internet, patrunzand in vorbirea de zi cu zi.

Evolutia limbii este fireasca in toate timpurile si in orice spatiu, unele abateri vor deveni norma sau nu, dar conduita de recomandat este o mereu mai buna cunostere a gramaticii si a vocabularului limbii romane si o mai mare precautie in preluarea modelelor straine.

Georgeta Panait, îți mulțumim pentru efort, pentru timpul acordat și, în fond, pentru încredere, dacă ai considerat că scri.ro ar fi locul potrivit pentru a transmite acest mesaj!

E greu să găsești un mix bun

Țineți minte reclamele cu ”mixul bun”? :) OK, faceți abstracție de faptul că limbra română încă nu l-a adoptat pe mix, pentru că nu despre asta vorbim acum. Dar a fost un slogan bunicel care mi-a rămas în minte peste timp și, considerând subiectul amalgamului de limbi, s-ar putea ca mix să fie un termen foarte potrivit în context. Iar dacă până acum s-a tot întâmplat să vorbim despre romgleză (atât de frecvent încât i-am făcut și categorie aparte), mă și mir că n-am vorbit niciodată până acum despre romitaliană (mai ales pentru că avem și un exemplu celebru – Răducioiu care uitase ”como se zicere” la noi nu știu ce după vreo trei săptămâni de stat în Italia). Însă azi i-a venit vremea, pentru că s-a întâmplat să dau peste asta în fluxul de informații de pe Facebook:

romitaliana

Nu judec emițătorul (cu atât mai mult cu cât, deși nu-l cunosc personal, pare să fie o persoană pur și simplu cumsecade). Dar aș vrea să vorbim despre fenomen. Teoretic, pot să înțeleg că trebuie să te adaptezi atunci când te muți în altă țară și că, folosind constant limba străină, ajungi să și gândești în cuvintele străine. Ba cred că am experimentat la prima mână faptul că în perioadele în care se întâmplă (profesional) să comunic destul de mult în engleză, uneori îmi vine mai repede în minte cuvântul străin decât omologul autohton într-o discuție în limba română; iar asta se întâmplă chiar fără să trăiesc efectiv în altă parte. Însă e o chestiune de milisecunde până când îmi vine în minte și termenul neaoș. Dar hai să zicem că informațiile nefolosite se mai erodează în timp și poate că, după ani de vorbit exclusiv într-o limbă străină, chiar nu mai reușești să reactivezi toate sinapsele care duc spre vocabularul limbii materne?

Și totuși… Cunosc destule persoane care s-au stabilit în alte țări și nu par să fi uitat nici unde se pun virgulele. Apoi, cred că sunt foarte rare cazurile în care contactul cu limba română se rupe chiar de tot. Și nu în ultimul rând, pentru situațiile din categoria de mai sus, mi se pare important de notat aspectul diferenței dintre comunicarea în scris și comunicarea orală. Bine, nu e Facebook cel mai formal mediu, dar pot să fiu mult mai tolerantă cu niște cuvinte străine aterizate în conversație (chiar și cu niște hibrizi) decât cu prezența lor într-un mesaj scris, pentru că pur și simplu ai timp să-ți modelezi lacunele…

Dar așa văd eu lucrurile și poate că judec greșit o situație prin care n-am trecut. Așadar, mi-ar plăcea să știu cum se văd lucrurile din unghiul celor care într-adevăr locuiesc în alte țări. Chiar se uită anumite cuvinte? E uitarea asta voluntară? E moft? E bravură?

De ce e bine să citeşti?

Printre altele, pentru că îţi dezvolţi vocabularul, iar eu am aflat azi câteva cuvinte noi de la Cezar Petrescu:

onctuos = unsuros, gras, uleios; (sens figurat) mieros, insinuant;

gambetă = pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte; melon;

şpuribus = ?

Şi pentru că n-am reuşit să aflu ce înseamnă şpuribus, cer ajutor. Vreau să-mi dezvolt vocabularul până la capăt :)