Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Dă-mi un pic

O prietenă din liceu mi-a povestit de curând că expresia asta cu ”dă-mi un pic ceva” i-a cam dat bătăi de cap în anii în care a studiat și lucrat în Spania. Așa că m-am tot gândit și eu la asta în ultima vreme și presupun că are legătură cu ce v-am scris zilele trecute, respectiv cu diferențele dintre limbi și mai ales dintre percepțiile popoarelor asupra conceptelor în sine.

Care era de fapt problema? Păi, de fiecare dată când îi spunea unei colege ceva de genul ”dă-mi un pic geanta” (”dame un poco la bolsa”), colega cu pricina era destul de confuză, pentru că nu prea înțelegea cum ar fi putut să-i dea ”un pic din geantă”, că doar geanta e un obiect compact. N-ai cum să-i dai cuiva doar un buzunar, de exemplu. Sau, mă rog, poți, dacă-i musai, dar de ce să tai bunătate de geantă? :)

Ei bine, la spaniolă mă pricep destul de puțin, așa că n-am cum să analizez aspecte de nuanță. Dar acest pic românesc, e un sinonim la fel de bun și pentru o cantitate mică din ceva și pentru o durată scurtă de timp. Ba, am avut inclusiv impulsul de a spune că și ”bit”-ul englezesc e în aceeași situație (poate chiar și ”un peu”-ul franțuzesc? Dar aici chiar sunt pe teritoriu nesigur). Însă, e drept, nu-i chiar la fel; în limba engleză, chiar dacă folosim aceleași cuvinte, topica diferențiază între a-i da cuiva ”o bucată de […]” (”give me a bit of  […]”) și a-i da acel […] pentru o perioadă scurtă de timp (”give me […] for a bit”). Poate că așa e problema și cu ”poco” și ar avea nevoie în context de cuvintele potrivite pentru a fi foarte clar?

Oricum, „un pic”-ul românesc e bun de folosit (desigur, exceptând situația în care e scris în forma umpic).

Larisa, îți mulțumesc pentru sugestie!

Un pic sau Umpic

[via Idei]

Ne gândim să adăugă categoria “pronunţii care ne joacă feste” pentru că, deşi se spune despre limba română că ar fi o “limbă fonetică” (de fapt, are o ortografie fonemică, adică se scrie aproximativ cum se aude), nu e chiar aşa. În cazul lui “umpic” (pe care, recunosc, eu nu-mi amintesc să-l fi întâlnit, dar folosirea lui pare plauzibilă) detectez ceva exces de zel. Regula lui n care se transformă în m înainte de b şi p funcţionează în interiorul unui cuvânt. Ştiu, comunicarea orală are un flux rapid şi, într-adevăr, sunt şanse mari să pronunţăm “umpic”, dar în scris trebuie să ştim că un şi pic încă nu s-au unit. Poate că, aşa cum nici şi un s-au lipit unul de celălalt (măcar parţial şi din motive de pronunţie), vom ajunge şi la “umpic” sau la “unpic“, după modelul lui “nonprofit”. Dar, până atunci, scrieţi cu încredere “un pic” atunci când căutaţi sinonime pentru puţin sau deloc, în construcţii negative.

Doru, îţi mulţumim pentru sugestie!