Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Limba română și publicitatea

Mie-mi plac reclamele. Mai mult, îmi place să observ cum comunică în ansamblu diverse companii, indiferent de formele prin care aleg să facă asta. Și bineînțeles că probabilitatea de a sesiza fel de fel de greșeli crește odată cu timpul investit în acțiunile de observare. Dar aici vorbim despre felul în care scriem, așa că vreau să vă întreb – ați decis vreodată să nu (mai) apelați la un produs/serviciu din cauza unui mesaj cu greșeli de exprimare/ortografie?

Teoretic, acest tip de comunicare e foarte important și tocmai din acest motiv companiile mari au departamente specializate, iar datoria celor din urmă depășește cu mult simplul act al scrierii corecte. Ingredientul ăsta chiar ar trebui să fie un fundament implicit, iar peste el să se clădească mesajele istețe și adaptate grupurilor de consumatori vizați etc. Practic, știți și voi cu ce perle v-ați mai intersectat. Iar dacă la TV s-ar putea să se strecoare mai puține greșeli în reclame (pentru că mesajele se cern bine prin mai multe filtre grație costurilor semnificative), în mediul on-line rigoarea pare să fie adesea opțională.

Eu primesc în fiecare zi e-mailuri pline de greșeli de la o mulțime de firme mici și mari care vor să-mi vândă ceva. Apoi, pe Facebook, pe paginile pe care le urmăresc, la fel, văd zilnic nenumărate greșeli. Totuși, nu cred că am renunțat vreodată la un produs/serviciu din cauza asta. În schimb, sunt șanse mari să nu fi încercat de la bun început un produs/serviciu tocmai pentru că undeva, în fundal, îl penalizasem pentru vreo perlă.

Limba română şi televiziunea

CNA tocmai a publicat un raport de monitorizare pentru lunile mai şi iulie 2012. Cică “alese în funcţie de audienţă, de acoperirea naţională, de ponderea emisiunilor informative şi de dezbatere şi de asumarea unui rol cultural şi educativ”, au fost monitorizate 13 posturi TV şi 1 radio: TVR 1, TVR Info, TVR Cultural, Antena 1, Antena 3, Pro TV, Prima TV, B1 TV, Realitatea TV, România TV, OTV, Kanal D, Digi 24, respectiv Radio România Actualităţi.

La capitolul ortografie şi punctuaţie s-ar părea că în mai au depistat o singură eroare gravă de scriere (prosti în loc de prostii), dar în iulie au găsit din nou destule probleme la numărul optim de i-uri pentru finalul cuvintelor. Bineînţeles, nici punctuaţia nu mai e ce a fost, virgula fiind maltratată intens.

Cu pronunţia (ortoepia) se pare că stau mai bine, exceptând două substantive abuzate frecvent: serviciu (folosit foarte des în forma servici) şi spray (pronunţat şprei în loc de forma sa corectă, sprei).

Cu gramatica e jale peste tot, de la eternul vroiam, până la forme de plural dubioase şi enervantul se merită.

Lexicul şi stilistica deja sunt fandoseli, dar să ştiţi că pleonasmul e la putere.

Dacă vreţi să citiţi detalii, puteţi merge direct la sursă.

Planton sau Plancton

Planton = serviciu de pază în interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare, executat de ostaşi neînarmaţi; ostaş care execută un schimb în serviciul de pază de mai sus; în sens extins, orice persoană care face de pază într-un loc;

Plancton = totalitatea organismelor vegetale şi animale, în general microscopice, care trăiesc în apă până la o adâncime de 200 m şi care constituie hrana peştilor şi a altor animale acvatice.

Şi cineva care “face plancton” cam ce-ar putea să facă de fapt?

Salar sau Salariu

N-ai cum să vorbeşti despre serviciu şi să nu te gândeşti la leafă. Şi, deşi DEX notează salar ca variantă, corect ar fi să ne referim la suma de bani pe care o primeşte o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de timp (săptămână, lună) ca fiind salariu.

Servici sau Serviciu

Fie că te referi la:

– acţiunea, faptul de a servi, de a sluji;

– o formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva;

– o faptă, acţiune care serveşte, avantajează pe cineva;

– o îndatorire, obligaţie.;

– o ocupaţie pe care o are cineva în calitate de angajat;

– o slujbă;

– o subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secţii;

un grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială;

– o mulţime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic;

– punerea în joc a mingii;

Corect este serviciu şi nu servici.