Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Esee sau Eseuri

N-aș putea să vă spun de ce mi-a venit de curând să spun esee în loc de eseuri. E drept că m-am oprit la timp, înainte să scriu prostia, pentru că pur și simplu nu-mi suna bine. Însă primul impuls a fost spre esee, așa că am simțit nevoia să verific. DEX și DOOM mi-au confirmat că eram pe punctul de a greși, iar eseuri este, într-adevăr, forma corectă de plural pentru eseu.

file7391308350582

Doar că am început să mă gândesc și la alte substantive cu terminații similare la singular și mi-au venit în minte cam la fel de multe care au forme de plural terminate cu -uri și cu -ee, fără să pot surprinde vreo regulă: jeleu – jeleuri, compleu – compleuri, defileu – defileuri, bleu – bleu-uri (când e substantiv; adjectivul are formă invariabilă), respectiv: releu – relee, croșeu – croșee, ateneu – atenee, apogeu – apogee etc. Nici măcar sursa împrumutului nu mi s-a părut că le-ar distinge, pentru că și unele și altele tind să fie preluate din limba franceză, prin adaptarea unor cuvinte cu terminații foarte diferite (essai, gelée, complet, défilé, bleu, relais, crochet, athénée, apogée).

Așadar, îmi scapă mie ceva sau le luăm cum sunt și confirmăm a nu-știu-câta oară că regulile limbii române sunt simple, dar au o mulțime de excepții.

Feedback sau Feed-back

Scurt și la obiect: DEX și DOOM îl menționează exclusiv pe feedback, deci evitați cu grație forma feed-back.

Dar nu numai despre asta vream să vorbim. De fapt, vrem să vă solicităm vouă un feedback pentru activitatea noastră. V-am spus ieri pe pagina noastră de Facebook că intenționăm să oferim unui fan bufnița noastră:

 

Ce legătură este între feedback și bufniță? Simplu – voi ne oferiți feedback, iar unul dintre răspunsuri va fi recompensat cu mascota noastră. Practic, tot ce trebuie să faceți este să ne trimiteți un mesaj (în orice formă vă e mai comod: comentariu aici sau pe Facebook, mesaj pe Facebook, prin formularul de contact de la Idei, e-mail la info@scri.ro etc.) prin care să ne spuneți cum vedeți voi activitatea noastră. E utilă sau credeți că ne luptăm cu morile de vânt? V-ați dori să dezvoltăm mai mult anumite subiecte? E ceva care vă place în mod special? E ceva ce nu vă place? Care sunt articolele voastre preferate? V-am fost de folos? Sau, cine știe, poate o fi printre voi vreunul pe care chiar l-am inițiat în tainele cratimelor :)

Cert e că vrem să aflăm cum (dacă) vă influențează pe voi activitatea noastră și vă asigurăm că toate mesajele vor fi citite cu atenție. Ne-ar plăcea ca pe 1 Martie să anunțăm câștigătorul și vom încerca să vă explicăm și cum am luat decizia. Recunoaștem, probabil va fi o alegere subiectivă și-l vom premia pe cel care ne va impresiona cel mai mult, iar dacă nu ne vom putea opri la unul singur, probabil vom trage la sorți. Hai, așteptăm feedback! :)

[Actualizare ulterioară] Premiul a ajuns până la urmă la unul dintre cei mai activi oameni din micro-comunitatea noastră – la Cicu. Însă, vrem neapărat să vă mulțumim tuturor pentru mesaje, contribuții, susținere și inclusiv critici! Chiar dacă nu se văd aici, am primit mult mai multe mesaje decât ne-am așteptat și nu ne-a fost ușor să alegem un câștigător.

Literă mare sau Literă mică

[via Idei]

Eram ferm convinsă că numele zilelor săptămânii și ale lunilor calendaristice se scriu cu majusculă, dar mi s-a atras atenția că lucrurile nu stau chiar așa cum credeam. Așadar, am pus mâna pe DOOM și am căutat o clarificare, iar acolo am descoperit că, într-adevăr, greșeam. Exceptând situația în care vorbim despre ”primul cuvânt dintr-o comunicare”, ar trebui să scriem, de exemplu, marți și nu Marți sau iunie și nu Iunie:

Nu ni se mai pare necesară în momentul de față reluarea regulilor, încetățenite de multă vreme în limba română, potrivit cărora se scriu cu literă mică substantivele comune care denumesc popoare, zilele săptămânii și lunile anului și disciplinele de învățământ (care în unele limbi se scriu cu literă mare).

Ciprian, îți mulțumim pentru mesaj! Pe măsură ce vom putea relua textele vechi, vom încerca să corectăm majusculele aferente.

Excepția care întărește regula

Până la vârsta asta eu n-am înțeles tâlcul ascuns al expresiei cu excepția care ar întări regula, așa că astăzi vă invit să-mi spuneți ce înseamnă asta pentru voi. Eu pot să privesc expresia, în cel mai bun caz, ca o constatare a faptului că-n practică nu există lucruri absolute. Adică adultul ar trebui să evite să folosească formulări de tipul ”niciodată n-am să […]”, ”întotdeauna faci așa”, ”toți românii sunt […]” etc. La nivel de logică, dacă vorbești cu niciodată/întotdeauna/toți înseamnă că n-ar trebui să existe nici măcar un exemplu de situație în care lucrurile să stea altfel, iar așa ceva e, de regulă, foarte improbabil.

Și-mi pare tare rău că n-am scris despre asta mai demult, când mi-am propus inițial, pentru că acum știu sigur că nu voi mai primi și răspunsul lui VictorCh… Mi-ar fi plăcut să vorbim și cu el despre asta. Despre asta și despre toate cele ce vor urma aici. Doar că nu se mai poate. Victore, noi îți vom simți teribil lipsa! Odihnește-te în pace…

Sempai sau Senpai

[via Idei]

La prima vedere poate ați fi tentați să spuneți că e sigur sempai, pentru simplul fapt că m/n-ul cu pricina e înaintea lui p, iar regulile nu se discută. Totuși, limba română încă nu a adoptat termenul, așa că n-ar fi musai să se supună regulii. Ba, mai mult, s-ar părea că inclusiv în alte limbi există oarece dezbateri.

Așadar, cum e corect? Teoretic, nu e neapărat greșit în niciuna din forme. Pe de o parte, transcrierea semn cu semn din japonezul せんぱい ar fi se-n-p-ai, dar în același timp pronunția seamănă mai bine cu sempai, iar limba română tinde să adapteze fonetic (și nu e nici pe departe singura care face asta).

Categoric nici japoneza nu e punctul meu forte, așa că mai așteptăm păreri, dar eu aș merge spre sempai pentru varianta românească dacă tot au ambele justificări.

Cosmina, îți mulțumim pentru sugestie!

M înainte de B şi P

Cu câteva excepţii, n devine m înaintea lui b sau p. Fireşte, regula este valabilă doar pentru limba română şi facem această precizare pentru a nu vă îndoi, de exemplu, că Istanbul este corect aşa.

Exemple corecte:

imparţial, îmbătat, împroşcat, amputat,  împodobi.

Exemple greşite:

inparţial, înbătat, înproşcat, anputat, inpodobit.

Fac excepţii cuvintele compuse:

nonprofit, sânpetru…