Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Aliură sau Alura

Ăsta e genul ăla de confuzie care se naște din cauza pronunției. Cred. Sau, mă rog, eu întotdeauna am știut conceptul ăsta drept aliură, deși nu-mi mai amintesc de unde și când l-am asimilat. Dar abia când l-am scris zilele trecute într-un text mi-am dat seama că, cel puțin în scris, ceva e în neregulă cu acel i. L-am simțit. Iar verificarea în dicționar mi-a confirmat că forma corectă este alură.

Alură = fel de a se mișca; mers, umblet, ținută; mod de deplasare a unui animal; ritm în care se desfășoară o acțiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive; mod în care se desfășoară un eveniment, o întâmplare etc.

PS: Greșesc, oare, și cu pronunția? :)

Sempai sau Senpai

[via Idei]

La prima vedere poate ați fi tentați să spuneți că e sigur sempai, pentru simplul fapt că m/n-ul cu pricina e înaintea lui p, iar regulile nu se discută. Totuși, limba română încă nu a adoptat termenul, așa că n-ar fi musai să se supună regulii. Ba, mai mult, s-ar părea că inclusiv în alte limbi există oarece dezbateri.

Așadar, cum e corect? Teoretic, nu e neapărat greșit în niciuna din forme. Pe de o parte, transcrierea semn cu semn din japonezul せんぱい ar fi se-n-p-ai, dar în același timp pronunția seamănă mai bine cu sempai, iar limba română tinde să adapteze fonetic (și nu e nici pe departe singura care face asta).

Categoric nici japoneza nu e punctul meu forte, așa că mai așteptăm păreri, dar eu aș merge spre sempai pentru varianta românească dacă tot au ambele justificări.

Cosmina, îți mulțumim pentru sugestie!

Soci sau Sochi

[via Idei]

Cunoștințele mele despre limba rusă sunt (în cel mai bun caz) foarte limitate, așa că sunt oricând dispusă la modificări asupra acestui text. Totuși, din ce am citit aici, mi-e destul de clar că numele orașului este Сочи și, confruntând informația asta cu simbolurile alfabetului chirilic, se ajunge mai degrabă la Soci. De asemenea, am citit și la Arhi că ar fi corectă forma aceasta, iar Sochi a fost o adaptare necesară pentru pronunția în engleză.

Stelian, îți mulțumim pentru sugestie!

Întodeauna sau Întotdeauna

Știu că al doilea t pare să se piardă în pronunție, dar să n-aveți niciun dubiu că forma corectă este întotdeauna și nu întodeauna.

O problemă de cratimă

[via Idei]

Cineva ne roagă să explicăm de ce ar fi corect ”cât de aproape mi-ești” și nu ”cât de aproape-mi ești”. Din punctul meu de vedere, niciuna dintre variante nu e neapărat greșită, dar prima pare să fie preferabilă din cauza pronunției. Oricum aș spune-o, mi se pare că ”mi” și ”ești” se leagă destul de firesc, iar asta cred că justifică prezența cratimei.

Totuși, suntem deschiși la alte păreri, argumente și contraargumente.

Ioana, îți mulțumim pentru sugestie!

TrAfic sau TrafIc

Evident, nu e o problemă de scriere, ci de pronunţie, dar am considerat că merită abordată. Varianta preferată de majoritate este cu accent pe a, iar cea cu accent pe i pe zgârie serios timpanele. Şi, culmea, parcă îmi amintesc că era corectă cea din urmă. Dar nu mai contează. Acum apar în DOOM ambele.

Cs sau Gz

Vorbim despre pronunţia corectă a lui x. Şi pentru că nu vreau să încropesc o explicaţie slab documentată, rog pe cineva care se pricepe să ne ajute. Suspectez că are legătură cu originea împrumutului respectivului cuvânt. Greşesc?

PS: Vă reamintesc şi că am mai lansat propunerea unor colaborări pentru “guest-posts”, propunere adresată celor pasionaţi de temele abordate aici şi/sau celor care activează în domenii conexe.

Voiaj sau Voaiaj

Ştim că ştiţi că e corect voiaj, dar am impresia că tendinţa generală este de a pronunţa voaiaj. De fapt, nu cred că am auzit pe cineva care să spună foarte clar “geantă de voiaj“, ci mai degrabă “geantă de voaiaj“.

PS: DOOM2 a insistat să-mi atragă atenţia asupra verbului “a voiaja” (cu care nu mă cunoşteam) şi asupra celor două forme de plural – voiajuri şi voiaje (ambele corecte).

De sau Dă

E clar că răspunsul corect este “de“, dar, din motive (încă) necunoscute nouă, aparatul fonator al bucureştenilor se dezvoltă atipic şi emite bizarerii ca “” ori ““. Iar în contextul acesta parcă nici nu-şi mai are loc tonul superior din glumiţele pe seama moldovenilor cu “chi” în loc de “pi” ori “şî” în loc de “şi” . Votaţi pentru rigoare şi vorbiţi corect, căci ştim sigur că puteţi pronunţa şi  “e” la finalul cuvintelor… Doar spuneţi cu o frecvenţă atât de mare “dupe“…

P.S. Să fac totuşi precizarea că există şi un “” corect, atunci când este conjugare a verbului “a da”? :)