Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Citim, citim, dar ce citim?

Ieri m-am bucurat să aflu că și altora li se pare că, în general, se citește mai mult. Însă n-am reușit să aflu și ce fel de cărți se citesc. Așa că azi am investigat și m-am uitat cu atenție la câteva librării online și la topurile lor. E drept că profilul consumatorului care dă comandă online s-ar putea să fie diferit de cel al omulețului care cumpără direct din librărie sau caută atent în anticariate, dar am  găsit în fiecare top și manuale, și cărți utilitare, și celebrele cărți motivaționale, și lecturi ușoare, și clasici, și opere care au stat la baza unor filme de succes etc. De asemenea, chit că topurile nu semănau foarte bine între ele (probabil din rațiuni de poziționare și strategie a afacerii), în toate am găsit dicționare (fie DEX, fie DOOM, fie amândouă, eventual la pachet cu încă o carte de gramatică). Iar interesul pentru ele îmi dă speranță.

Dar adevărul e că am început să mă gândesc la ceea ce alegem să citim grație unei cărți anume:

Am văzut-o în urmă cu vreun an la un automat de cărți, pe unul dintre peroanele de la stația de metrou Piața Victoriei. Desigur, am fost surprinsă că există o asemenea carte, dar nu mi-a luat mai mult de câteva stații ca să mi-o scot din minte. Și probabil că n-aș fi ajuns să scriu despre ea dacă n-aș fi regăsit recent aceeași senzație de uimire la altcineva. Doar că tura asta am decis să nu judec volumul după copertă că poate o fi doar un titlu provocator/metaforic/ironic. Însă, citind sumarul de aici, am dedus că titlul poate fi interpretat în cel mai propriu sens cu putință, iar cartea pur și simplu reflectă realitatea din teren – da, s-ar părea că aceasta este una dintre metodele folosite pentru a avansa profesional și nici măcar nu e singura din categoria ”moralitate îndoielnică”. Iar acum nu pot să nu mă întreb ce se poate învăța din lectură. Va avea cineva o revelație și își va da seama că nu se folosește chiar de toate atuurile din dotare? Sau ar trebui să-i ajute pe cei care au făcut uz de asemenea metode să doarmă liniștiți? Ori e pur și simplu o carte descriptivă – da, lucrurile astea se întâmplă, ca ploaia? Chiar poți să ieși mai câștigat după ce-i parcurgi filele?

Și pornind de aici, vă mai întreb, credeți în lecturi nocive? Categoric există cărți bune și cărți proaste, chiar dacă stabilim că fiecare avem clasificări personale. În plus, v-am mai spus că eu tind să cred că și dintr-o carte proastă se poate învăța câte ceva. Dar credeți că există și conținut care poate să facă rău? Sau conținutul e conținut și atât, iar valoarea lui e dependentă de filtrul cititorului?

Școala și abandonul școlar

Așa sună știrea:

Pe mine mă revoltă. Și mă revoltă de 2 ori: pe de o parte mi-e ciudă că pur și simplu se întâmplă așa ceva, dar și pentru că sunt o mulțime de puști care au posibilitatea să meargă la școală, nu-i obligă nimeni și nimic să muncească în loc să învețe, însă au senzația că școala nu e suficient de cool și n-au nevoie de ea. Nu e neapărat o atitudine mioritică și nicio societate nu e fundamentată exclusiv pe meritocrație, dar parcă în alte părți timpul cerne mai bine și mai clar valorile…

Oare dacă le-am spune adolescenților rebeli care-s prea ”șmecheri” pentru carte că școala intră în categoria lucrurilor pe care e mai bine să regreți că le-ai făcut decât să regreți că nu le-ai făcut ar deveni mai atractivă activitatea?

Aferat

Probabil că felul ăsta de a fi e strategia cea mai bună pentru înfăptuirea marelui scop ”ziua trece, leafa merge”. Și mi-a amintit de George Costanza din Seinfeld care dusese atitudinea de aferat la un cu totul alt nivel, constatând că dacă pari nervos tot timpul, ceilalți deduc imediat că ești ocupat, preocupat, stresat și implicat. Dacă mai și plimbi niște hârtii, e și mai clar că ești așa din motive ce țin de muncă.

Aferat = care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat.

Cum se făcea treabă mai demult

Se vede cu ochiul liber că generaţiile noi sunt din ce în ce mai puţin preocupate de corectitudinea gramaticală. Nu e aici locul să dezbatem motivele pentru care se întâmplă asta, dar pe scurt aş spune că pur şi simplu nu mai e o virtute să ai carte.

La fel de adevărat e că istoria are tendinţa de a glorifica trecutul, aşa că mulţi rămân cu impresia că “odată” era plin de oameni culţi şi citiţi pe străzi. Adevărul e că, având mai puţine opţiuni de petrecere a timpului liber, sigur se citea mai mult. Dar asta e doar o premisă, nu şi o garanţie pentru un intelect superior. În realitate, făcând abstracţie de faptul că să înveţi era o virtute şi că nivelul rezultatelor şcolare se corela mai adecvat cu succesul profesional ulterior, erau şi în Epoca de Aur destui analfabeţi. Inclusiv în funcţii de conducere, pentru că “pupincurismul” nu prea face casă bună cu inteligenţa.

Totuşi, m-a surprins peste măsură să găsesc multe i-uri în plus sau în minus într-o carte tipărită în 1979. Şi nu era vreo mizerie de carte, tipărită într-un subsol, ci Munca lui Émile Zola, de la Editura Cartea Românească. Mai jos aveţi 3 mostre, dar vă asigur că cele 600 şi ceva de pagini găzduiau cu mult mai multe greşeli:

Nu-mi amintesc să mai fi văzut greşeli de această natură până acum în cărţile din perioada aceea, dar e posibil să fi devenit eu mai atentă. Deşi cred că aşa ceva mi-ar fi sărit în ochi oricând…

Oricum, asta nu schimbă cu nimic faptul că uzul curent al limbii e din ce în ce mai departe de norme, dar parcă m-am cam plictisit să aud că “înainte era mai bine”.

 

Pudlaj și Laminor

V-am mai împărtășit din experiențele mele de lectură, în măsura în care sunt relevante pentru scopul site-ului. Adică de fiecare dată când mai dau peste câte un cuvânt nou, vin și-i fac reclamă aici.

Zilele astea m-am înhămat la muncă, la Munca lui Émile Zola și specificul acțiunii mă tot pune în fața unor termeni necunoscuți. Unii sunt necunoscuți pentru că, deși am mai auzit de ei, n-am fost curioasă până acum să aflu ce înseamnă (de exemplu, laminor), iar cu alții chiar nu m-am mai întâlnit (de exemplu, pudlaj).

Pudlaj = procedeu de îndepărtare a impurităților din oțel în cursul elaborării acestuia;

Laminor = instalație care transformă un material (metalic) în lame, fire etc.; mașină care întinde un material textil aflat în formă de bandă pentru a-i uniformiza grosimea și a-i face firele paralele; mașină care macină sau sfărâmă anumite materiale pentru a pregăti pasta de argilă, nisipul de concasor etc.

Salar sau Salariu

N-ai cum să vorbeşti despre serviciu şi să nu te gândeşti la leafă. Şi, deşi DEX notează salar ca variantă, corect ar fi să ne referim la suma de bani pe care o primeşte o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de timp (săptămână, lună) ca fiind salariu.