Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

„Romgleza” și gramatica limbii române

Gata, nu se mai poate! Revenim, disciplinat, la scris :)

OK, azi trișăm un pic, pentru că textul nu ne aparține. L-am primit exact în forma de mai jos prin e-mail:

Dupa 1989, in urma deschiderii catre Occident si datorita internetului, multinationalelor, calatoriilor, romanii au inceput sa cunoasca si sa utilizeze din ce in ce mai mult limba engleza. Intr-atat de mult, incat in anumite medii, intre profesionisti, dar nu numai, se vorbeste deja ceea ce se poate numi o “romgleza”.

Influenta englezei este evidenta si simplu de explicat cand vorbim de imprumuturi in vocabular. Cuvinte din engleza, deadline, target, multitask, leadership, job, trend, graduation sunt la ordinea zilei in exprimarea noastra, desi pentru unii termeni exista echivalent in limba romana, deci nu toti ar fi necesari.In acest caz unele cuvinte se preiau ca atare, altele sunt supuse formelor flexionare romanesti: am forwardat, m-am focusat,agenda summitului, servisarea portofoliului etc.

Influenta nu se reduce insa la cuvinte imprumutate, ci se observa, din pacate, tot mai des in structura gramaticala a limbii romane.

Calitatea invatamantului nostru scazand vizibil in ultimii ani, o consecinta fireasca este slaba cunoastere a gramaticii si, ca urmare, utilizarea incorecta a limbii romane, mai cu seama in randul tinerilor.

Conjugate, aceste tendinte conduc la constructii incorecte in limba romana, calcuri lingvistice aberante, modificari ale categoriilor gramaticale, schimbari de sens cu consecinte in gramatica etc. Iata doar cateva exemple, care insa confirma o tendinta.

Verbul a displacea este in limba romana un verb intranzitiv, construit cu pronumele in dativ. Ex: Imi displace aceasta persoana. In limba engleza dislike este insa verb tranzitiv. Ex: All the people dislike her. Astfel ca s-a ajuns sa se spuna si la noi: Toata lumea o displace, in loc de: Ea displace tuturor. Greseala este foarte des intalnita, mai ales in traducerea filmelor, pe aceasta cale a si patruns in vorbirea de zi cu zi. Este incorect sa conjugi astfel : Eu o displac/Tu o displaci….

Verbul a(-si) asuma este un verb tranzitiv, construit cu pronumele reflexiv in dativ. Sensul lui este de a lua asupra sa, a-si insusi. Ex: Eu imi asum aceasta vina. Totusi foarte des este astazi folosit fara pronume, dupa modelul englez. Ex: I assume this. L-am gasit utilizat astfel, de multe ori, chiar de catre Andrei Plesu, Q.E.D.

Modificarile gramaticale sunt deseori consecinta evolutiei semantice a cuvintelor, schimbarilor de sens sau atribuirii de sensuri noi unor cuvinte, prin contaminare. Verbul a abuza a suferit in vremea din urma o modificare radicala. Pe de o parte largirea sferei semantice, fiindca in limba romana a abuza nu facea in trecut referire la o persoana. Verbul avea si mai are sensul de a uza in exces, a profita de ceva, nu de cineva! Ex: Am abuzat de ospitalitatea/ timpul/ disponibilitatea ta. Dar, dupa modelul englez, a imprumutat si sensul de a intrebuinta violenta asupra cuiva.

Pe de alta parte, din cauza adaugarii acestui sens, verbul intranzitiv a devenit tranzitiv si asa s-a putut forma si participiul abuzat, dupa englezescul abused, care a devenit norma astazi, ajungand sa se vorbeasca zilnic de copii abuzati, femei abuzate.

Iata, déjà o greseala initiala a devenit norma!

Verbul a confrunta, verb tranzitiv, are in limba romana sensul de a pune fata in fata doua sau mai multe persoane, diferite de subiect, pentru a verifica spusele lor. Ex: I-am confruntat, ca sa vad care din ei spune adevarul. Pentru ca in limba engleza to confront inseamna si a infrunta, s-a ajuns la constructia: L-am confruntat in dimineata aceea. Greseala este, din pacate, foarte des intalnita. Aproape nu se mai utilizeaza verbul potrivit pentru aceasta situatie: L-am infruntat. In schimb este corecta in acest caz utilizarea verbului intranzitiv, reflexiv a se confrunta si atunci se poate spune: M-am confruntat cu el in dimineata aceea.

Interesant este ca, desi unele dintre sensurile noi si utilizarile cuvintelor de mai sus exista si in limba franceza si marea majoritate a neologismelor din limba romana provine din franceza, totusi aceste modificari nu s-au produs decat in vremea din urma, sub asaltul limbii engleze din filme, de pe internet, patrunzand in vorbirea de zi cu zi.

Evolutia limbii este fireasca in toate timpurile si in orice spatiu, unele abateri vor deveni norma sau nu, dar conduita de recomandat este o mereu mai buna cunostere a gramaticii si a vocabularului limbii romane si o mai mare precautie in preluarea modelelor straine.

Georgeta Panait, îți mulțumim pentru efort, pentru timpul acordat și, în fond, pentru încredere, dacă ai considerat că scri.ro ar fi locul potrivit pentru a transmite acest mesaj!

Nimic nu se pierde. Totul se transformă

Așa se presupune că stau lucrurile când vine vorba despre energie și, probabil pentru că și cuvintele sunt vii, legea transformării funcționează și pentru dicționare. E drept că uneori facem mult mai mult decât să înlocuim o formă învechită cu una modernă și pare că pierdem concepte cu totul, dar asta se întâmplă pentru că respectivul nu-și mai găsește locul în contemporan. În schimb, ne îmbogățim cu o mulțime de concepte noi, pentru că lucrurile se tot schimbă în jurul nostru. De fapt, la cât de repede se schimbă, s-ar putea să asimilăm într-un ritm mult mai alert decât actualizăm și pierderile de pe drum. Și da, dicționarele (mai ales ale noastre) nici nu prea reușesc să facă față la schimbări în timp real.

Totuși, au și dicționarele altora inerție (deși mult mai mică decât a noastră), dar par să compenseze cu-n pic de exces de zel. De ce spun asta? Păi, vă invit la lectură. Pe mine chiar m-a pus serios pe gânduri acest articol din The New Yorker. Cum să scoți din dicționar ghinda? Da, nimic de zis, ne întâlnim infinit mai des și ne afectează semnificativ mai mult conceptul de broadband (de exemplu; ba, MP3 player-ul a fost pe val și cred că l-am și depășit deja până să ne actualizăm noi DOOM-ul), dar… Ghinda? Zău? :)

Curiozități lingvistice

Presupun că toți putem fi de acord că orice limbă în uz e vie și asta înseamnă că pe de o parte avem cuvinte care mor, pentru că (din varii motive) pur și simplu nu le mai folosim la scară largă, iar de cealaltă parte avem mecanisme de îmbogățire a limbii. Sper că nu greșesc, dar am impresia că unul dintre cele mai prolifice mijloace de îmbogățire a vocabularului e împrumutul din alte limbi. Sigur, avem frecvent discuții despre utilitatea unor împrumuturi sau asupra formei în care adoptăm noile cuvinte, dar e o certitudine că limba română (repet, ca orice altă limbă vie) e în continuă schimbare.

Poate că sunt limbi care tind să împrumute mai mult și probabil că așa-numitele limbi de circulație internațională împrumută mai puțin în timp ce-și exercită influența. Dar chiar și cele din urmă se îmbogățesc din interacțiunile cu celelalte – gândiți-vă doar la engleză, marea vedetă lingvistică a momentului; dominația ei vine pe filiera americană, nu britanică, și, zău, câte culturi nu se împletesc în SUA? În plus, granițele se estompează din cel în ce mai mult în epoca Internetului și a globalizării, iar influențele reciproce de tot felul tind să se intensifice. Oricum, ce vreau să spun e că, probabil exceptând vreun trib nedescoperit încă (deci o cultură fără contacte cu exteriorul), nu mai putem vorbi de limbi pure. La oricare v-ați gândi, cu siguranță veți descoperi fel de fel de împrumuturi, dictate de varii contexte istorice și economice.

Și cu asta în minte am început să mă întreb care ar putea fi considerate, totuși, cele pure. Primul meu gând a fost spre limba latină, dar considerând câte popoare și teritorii a înglobat Imperiul Roman, mi-e clar și fără să cercetez în detaliu că fiecare nouă cucerire a îmbogățit cumva și graiul. Există așa-numita latină veche, respectiv cea folosită până în anul 75 Î.Hr., dar chiar și ea se bazează pe ceva mai vechi, pe o moștenire din verborum vetustas prisca.

Așadar, vă-ntreb, există vreun curs (poate la Litere?), vreun studiu sau vreo carte care să vorbească despre istoria lingvisticii? Mi-ar face mare plăcere să aflu care au fost primele limbi ale lumii și pe ce fundamente s-au format. Deocamdată nu pot să-mi imaginez decât că aveau un vocabular destul de limitat, căci și universul primelor grupuri de oameni era destul de mărginit…