Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

A introduce sau A prezenta

10840986104_fa768f55ab_b

Am fost vineri la Webstock (da, cu tot cu Bufniță) și chiar a fost o experiență foarte plăcută. Doar că, fiind un eveniment dedicat oamenilor din mediul online, mi-era clar că am să aud o mulțime de romenglezisme. Oricum, v-am mai spus, sunt unele care mi se par justificate, mai ales din limbajul „tehnic” al mediului online, unde lucrurile sunt extraordinar de dinamice, iar dicționarele noastre chiar n-au cum să țină pasul. Ba, mai mult, sunt destule circumstanțe în care sună forțat și artificial să insiști să aproximezi un termen consacrat într-un mediu cu o propoziție întreagă formată din cuvinte „de dicționar” (să zicem, de exemplu, că ați vrea să evitați cuvântul tweet și ați insista să-i spuneți „mesaj în rețeaua socială Twitter” – nu sună grozav și nici nu e foarte clar, pentru că există în rețeaua cu pricina și direct messages).

Dar barbarismele pur și simplu îmi zgârie timpanele. Și mă pregăteam să mă plâng că vineri am auzit un „Permiteți-mi să îl introduc pe […]”. Primul meu impuls a fost să strâmb din nas și să-mi spun în sinea mea că formula naturală era „Permiteți-mi să vi-l prezint pe […]”, iar introduc ăla era un hibrid trist al englezescului to introduce. Însă știți că am obiceiul să verific înainte să scriu aici și trebuie să admit că tura asta DEX m-a cam băgat în ceață:

A introduce = A face ca cineva sau ceva să intre, să pătrună în ceva, undeva; a băga, a vârî; a include, a adăuga, a îngloba; (reflexiv) a intra undeva (cu forța/pe furiș); A face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc.; a ajuta pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate; A pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică etc.).

Practic, aș spune că niciunul dintre sensuri nu are exact accentul lui „a prezenta”, mai ales dacă este vorba despre a prezenta un individ unei alte persoane sau unui grup foarte restrâns. Altfel, recunosc, partea cu „a face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc.” ar putea fi aproximată cu sensul lui „a prezenta”, deși aș spune că cel din urmă e mai degrabă o acțiune punctuală, iar primul e mai mult un proces, așa că în cel mai propriu sens nu sunt nici așa sinonime perfecte.

Așadar, ce ziceți? Eu sigur n-am să-l folosesc pe „a introduce” cu sensul de „a prezenta”, dar dacă măcar m-a pus pe gânduri și ar putea să se întâlnească pe terenul sensurilor secundare sau figurate, nici nu-l pot eticheta categoric drept „romenglezism”.

Ce este sovârful?

Rușine să-mi fie! E, probabil, condimentul meu preferat și habar n-aveam că se cheamă și așa! Îl știți și voi sigur (cel puțin) din pizza, căci fără el n-ar avea același gust specialitatea asta italiană, iar eu l-aș pune cam în orice cu pui. Da, poate ați ghicit deja, vorbim despre oregano.

OK, oregano nu e în DOOM, dar eu am să aleg să-l folosesc oricum, pentru că am motive să cred că o să mă fac mai bine înțeleasă dacă-i spun așa decât sovârf, șovârf (e drept, ăsta-i doar variantă) sau măghiran sălbatic. Sau, o, Doamne, cât de prețioasă aș fi dacă mi-ar scăpa un Origanum vulgare într-o discuție despre condimente?

Striptease sau Strip-tease

Vine weekendul și cine-aș fi eu să judec activitățile voastre de destindere? Așadar, dacă aveți chef să mergeți la un ”număr de cabaret în care dansatorii se dezbracă (complet) în fața spectatorilor, treptat și lent în cursul executării unui dans” (ce definiție elegantă, nu?), să știți că se scrie corect striptease (articulat striptease-ul) și nu strip-tease. Da, știu în ediția din ’98 apare în DEX și forma cu cratimă, dar în ediția din 2009 și în DOOM e fără.

Stress sau Stres

[via Idei]

Nu ne place, dar face parte din viața noastră de zi cu zi, așa că a fost un împrumut necesar. Și ne-a fost suficient un singur s final, așa că forma corectă este stres. O vreme am trăit și eu cu impresia că ar fi stress, însă un singur dicționar de neologisme din anii ’80 pare să-l fi menționat în forma aceasta și inclusiv acolo apărea doar ca variantă.

Mani, îți mulțumim pentru sugestie!

Mână curentă

[via Facebook]

Dacă vă uitați în DEX, descoperiți că mâna curentă ar fi un sininom pentru balustradă. Dacă mai investigați pe site-uri specializate în construcții și amenajări, descoperiți că unele tind să se refere la mâna curentă ca fiind strict partea pe care o atingem și nu întreg ansamblul. Adică, dacă e să luăm ca exemplu poza de mai jos, mâna curentă ar fi doar partea de lemn, iar balustrada ar include-o, alături de structura de fier forjat:

file000875098596

Dacă avem vreun specialist printre cititori, primim cu drag completări și nuanțe. Dacă nu, măcar ați aflat, în mare, despre ce e vorba :)

Alex, îți mulțumim pentru sugestie!

Nimic nu se pierde. Totul se transformă

Așa se presupune că stau lucrurile când vine vorba despre energie și, probabil pentru că și cuvintele sunt vii, legea transformării funcționează și pentru dicționare. E drept că uneori facem mult mai mult decât să înlocuim o formă învechită cu una modernă și pare că pierdem concepte cu totul, dar asta se întâmplă pentru că respectivul nu-și mai găsește locul în contemporan. În schimb, ne îmbogățim cu o mulțime de concepte noi, pentru că lucrurile se tot schimbă în jurul nostru. De fapt, la cât de repede se schimbă, s-ar putea să asimilăm într-un ritm mult mai alert decât actualizăm și pierderile de pe drum. Și da, dicționarele (mai ales ale noastre) nici nu prea reușesc să facă față la schimbări în timp real.

Totuși, au și dicționarele altora inerție (deși mult mai mică decât a noastră), dar par să compenseze cu-n pic de exces de zel. De ce spun asta? Păi, vă invit la lectură. Pe mine chiar m-a pus serios pe gânduri acest articol din The New Yorker. Cum să scoți din dicționar ghinda? Da, nimic de zis, ne întâlnim infinit mai des și ne afectează semnificativ mai mult conceptul de broadband (de exemplu; ba, MP3 player-ul a fost pe val și cred că l-am și depășit deja până să ne actualizăm noi DOOM-ul), dar… Ghinda? Zău? :)

Aplicant

Nu-l mai căutați pe aplicant prin dicționare. N-o să-l găsiți. Nici măcar DEX n-a fost atât de deschis (deocamdată) încât să-l îmbrățișeze, așa că pare să fie doar într-un dicționar de argou.

E drept că nici cu ideea de a aplica pentru un job nu ne-am lămurit pe deplin, dar acolo chiar era loc de discuții. În schimb, cu aplicantul e clar și presupun că-l puteți evita cu grație prin solicitant sau candidat?

Alte cuvinte cărora le simt lipsa

Deși e foarte răspândit în uz și n-ar suna rău nici în limba română, DOOM încă nu l-a adoptat pe tutorial. Și, scuzați-mă, dar alternativele neaoșe parcă n-au nuanța potrivită. Sau, nu știu, puteți să-mi recomandați voi ceva mai bun decât lecție sau instructaj?

În schimb, am descoperit cu plăcută surprindere că pe gadget îl avem în limba română. Altfel, nici ideea de dispozitiv (nu-știu-cum) nu era ideală pentru concept.

Instigare la lectură!

Nu mai știu dacă v-am mai povestit, dar în 2012 îmi propusesem să citesc în fiecare săptămână câte o carte. Îmi dădusem seama pe la finele lui 2011 că pierd mult din timpul meu liber cu prostii și parcă nu prea mai cresc, iar asta se putea schimba (relativ ușor) dacă îmi reorganizam un pic sistemul de priorități. M-am ținut de chestia asta și n-a rămas în stadiul promisiunilor-clișeu de final/început de an (știți voi, cele cu ”mă duc la sală”, ”mă las de fumat” etc., veșnic începute și nerezolvate). Chiar mi-am îndeplinit cu succes obiectivul.

Doar că, probabil așa cum știți deja, obiceiurile bune se cultivă greu și se pierd repede (spre deosebire de năravuri, care se asimilează cu spor și de care scapi cu mare greutate). Așadar, în 2013, când s-a și întâmplat să mi se aglomereze destul de mult programul față de anul precedent, mi-a scăzut drastic rata de lecturi și nici anul ăsta nu mi-am revenit complet. OK, sunt încă departe de performanțele ministresei culturii din Franța, dar tot departe sunt și de misiunea ”o carte pe săptămână”.

E drept, cred că a devenit ușor nerealist obiectivul acesta, dar sigur îmi pot reorganiza timpul liber pentru a mă apropia cât mai mult de scopul auto-impus în 2012. Așadar, reîncep auto-revoluția cititului și primul volum din lista mea este Roz tranchilizant (Adam Alter, Editura Publica). Să nu vă pripiți să judecați cartea după copertă, pentru că abia am ajuns la pagina 50 și deja mi-am notat câteva cuvinte noi și destule idei interesante (da, aș zice că îmbogățirea lexicală și informațională sunt primele două mari beneficii ale cititului). Am să vă scriu despre fiecare în parte, căci știți deja că-mi place să împărtășesc cu voi noutăți lexicale și concepte provocatoare, dar încep cu ceva direct legat de titlu – ideea de ”roz bombon”.

Sunt sigură că vă e cunoscută expresia și presupun că fiecare avem o anumită repezentare a nuanței cu pricina. Dar primul meu impuls a fost să investighez dacă e corect ”bombon” sau ”bonbon”. Sigur, n-am niciun dubiu că regula neaoșă este ca n să se transforme în m înainte de b sau p, dar tot regula asta are și excepții, în general pentru cuvinte obținute prin compunere. Ei bine, teoretic, am descoperit că nu avem, nici în DEX și nici în DOOM, niciuna dintre forme. Doar bombon apare într-un dicționar al anilor ’80 și e definit ca variantă pentru bomboană (la rândul său preluată din limba franceză – bonbon), iar eu l-aș suspecta că, la vremea lui, a fi fost un fel de furculision, născut din moda ”romcezei” (rudă de specie cu ”romgleza” zilelor noastre, dar mutație născută din încrucișarea fandosită a francezei cu româna, fenomen care a marcat și el din plin o anumită epocă).

Oricum, cert e că, oficial, n-avem nici bombon și nici bonbon. Însă ar fi la fel de adevărată povestea asta și pentru alte nuanțe celebre (doar la roz dacă mă gândesc îmi mai vin în minte măcar două: fuchsia și magenta, niciuna prezentă în DOOM). Așa că tura asta, motivată și de Cicu (cititorul nostru care mereu mă ceartă că mă cramponez prea mult în dicționar), aleg să susțin ”rozul bombon” (să fie cu m, dacă așa ne e regula), cu atât mai mult cu cât descopăr că pare să aibă efecte interesante asupra psihicului. Dar despre asta vă povestesc altădată…