Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Crescător sau Cultivator

Gata cu joaca! S-a întors bufnița pe plantație și ne apucăm din nou de treabă! :)

A, apropo de plantație, una dintre frământările de vacanță ale înaripatei a sunat cam așa: E corectă sau nu formularea „crescător de plante”? Conform DEX, crescătorul pare să fie cel care se ocupă de animale, iar cei care se ocupă de plante sunt cultivatori sau horticultori. Dar oare chiar e greșită ideea de crescător de plante?

man-agriculture-farm-farmer

Esee sau Eseuri

N-aș putea să vă spun de ce mi-a venit de curând să spun esee în loc de eseuri. E drept că m-am oprit la timp, înainte să scriu prostia, pentru că pur și simplu nu-mi suna bine. Însă primul impuls a fost spre esee, așa că am simțit nevoia să verific. DEX și DOOM mi-au confirmat că eram pe punctul de a greși, iar eseuri este, într-adevăr, forma corectă de plural pentru eseu.

file7391308350582

Doar că am început să mă gândesc și la alte substantive cu terminații similare la singular și mi-au venit în minte cam la fel de multe care au forme de plural terminate cu -uri și cu -ee, fără să pot surprinde vreo regulă: jeleu – jeleuri, compleu – compleuri, defileu – defileuri, bleu – bleu-uri (când e substantiv; adjectivul are formă invariabilă), respectiv: releu – relee, croșeu – croșee, ateneu – atenee, apogeu – apogee etc. Nici măcar sursa împrumutului nu mi s-a părut că le-ar distinge, pentru că și unele și altele tind să fie preluate din limba franceză, prin adaptarea unor cuvinte cu terminații foarte diferite (essai, gelée, complet, défilé, bleu, relais, crochet, athénée, apogée).

Așadar, îmi scapă mie ceva sau le luăm cum sunt și confirmăm a nu-știu-câta oară că regulile limbii române sunt simple, dar au o mulțime de excepții.

Vișina putredă

Închei magistral săptămâna culorilor cu cel mai tâmpit nume de nuanță pe care l-am întâlnit vreodată – vișină putredă (și cred că vreau să scriu despre asta de mai bine de doi ani, adică cel puțin de când am scris despre părul șaten). Sincer, nu cred că am văzut vreodată cu ochii mei vișine putrede ca să-mi dau seama dacă acest nume reflectă cel mai bine realitatea, dar e o nuanță populară pentru podoabele capilare ale femeilor. Nu știu nici dacă numele acestei culori s-a născut în contextul cosmetic, însă eu aici l-am tot întâlnit, iar asta mi se pare cu atât mai bizar, pentru că nu pot să asociez nicicum un fruct putred cu delicatele cosițe feminine…

Dar ultima mea dilemă cromatică sună cam așa: vișina asta putredă o fi mai aproape de burgundy, de marsala (culoarea anului 2015) ori de neaoșul purpuriu? Desigur, dacă e să caut poze cu cele trei nuanțe de mai sus, găsesc exemple care le-ar echivala perfect, dar și exemple în care purpuriul e de-a dreptul mov, iar vișina putredă foarte roșcată. Cu marsala e ceva mai simplu, tocmai pentru că e foarte clar cum se obținue acea nuanță într-un sistem standardizat (Pantone):

Pantone_Color_of_the_Year_Marsala_Color_Intelligence_Banner

Siclam sau Ciclamen

Caisiul de ieri mi-a amintit de prima mea întâlnire cu un nume bizar de culoare. Cred că aveam vreo 4 ani când mi-a făcut mama cunoștință cu o cutie de creioane colorate, iar dintre toate mi-a atras atenția în mod special unul roz. Nu e de mirare, pentru că era nuanța cea mai intensă, deci se distingea clar de toate celelalte. Și atunci am aflat că acea culoare s-ar numi siclam. Mă rog, au mai trecut ani buni până să aflu că, de fapt, e ciclamen și, sinceră să fiu, abia ieri am aflat și că numele e dat de o floare – ciclama:

file000866133302

Caisiu

Mă văd nevoită să recunosc aici că sunt fan al mărcii cu pricina, așa că nu e de mirare că-mi mai „clătesc” retina pe site-ul lor din când în când. Doar că azi nu mi-au mai picat ochii pe un articol de îmbrăcăminte, ci pe o culoare – caisiu:

caisiu

N-ar fi o noutate că un fruct a odrăslit numele unei nuanțe. Avem portocaliu și vișiniu, de exemplu. Însă, oficial, nu-l avem și pe caisiu, deși pare să-și fi făcut loc în vreo două dicționare de neologisme. Asta e, dacă țineți mult la rigoare, puteți să-i spuneți și altfel culorii respective. Altfel, oricum lumea cromatică e bizară și e de așteptat să nu-și fi făcut loc în DEX și DOOM chiar toate nuanțele posibile. Ba, aș îndrăzni să spun că poate acestea chiar țin de un anumit limbaj de specialitate.

PS: Mi se pare important de notat că cele două dicționare care l-au consemnat pe caisiu definesc nuanța ca fiind un fel de „galben-deschis”, iar exemplul de la care am pornit cu articolul e destul de departe de galben. Dar asta nu e nimic altceva decât un argument în plus pentru complexitatea lumii culorilor și iar n-am cum să spun cu certitudine că oricare dintre cele două surse greșește. Să nu uităm că, totuși, caisele (coapte) arată așa:

file641340001417

Internet sau internet

Cred că întotdeauna am scris cuvântul ăsta cu majusculă și am impresia că așa a și apărut inițial prin dicționarele de neologisme. Dar sigur că în 2005, când a apărut ultimul DOOM, netul era deja banal în viețile noastre și poate de aceea l-am preluat în forma cu minusculă. Așadar, dacă aveați dubii, să știți că puteți folosi cu încredere forma internet. Însă nu știu dacă e neapărat cazul să considerăm că varianta Internet ar fi greșită.

Nicidecum sau Nici de cum

Nici (adverb), de (prepoziție) și cum (adverb) pot fi scrise, în funcție de situație, împreună sau separat. Nicidecum este corect într-un singur cuvânt atunci când se poate înlocui cu ”în niciun chip, în niciun caz, defel, deloc etc.”; de exemplu, atunci când ați spune ”nicidecum n-am vrut să-l fac să se simtă prost”. În rest, cele trei părți de vorbire stau bine separate de spații; de pildă, în situații de tipul ”n-am vrut să râd de el, nici de cum vorbește, nici de cum se îmbracă, nici de cum gesticulează”.