Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Ști sau Știi

Pe cât de frecvent sunt greșite, pe atât de clare sunt lucrurile – e un singur i la infinitiv (a ști) și sunt doi de i la prezent, persoana a doua (tu știi, să știi). Așadar, ”ști ce vreau să spun?” sau ”să ști că n-am glumit”, de exemplu, nu pot fi corecte.

[Completare ulterioară, grație lui Radu] Alte forme corecte, dar cu probleme în uzul curent sunt: tu vei ști (nu tu vei știi) și aș ști (nu aș știi).

Vi sau Vii

Vi nu poate fi niciodată verb (de la a veni), ci doar pronume (formă gramaticală a lui voi, alături de vouă, sau v-). Adică, de exemplu, niciodată nu va fi corect ”(să) vi cu mine”, dar întotdeauna va fi corect ”vouă vi se pare”.

Vii poate fi corect în această formă, cu doi de i, atunci când este adjectiv (forma de plural de la viu) sau când este verb – a veni – la indicativ prezent, persoana a II-a, singular (tu vii) sau conjunctiv, tot pentru persoana a II-a, singular (să vii).

Cum se făcea treabă mai demult

Se vede cu ochiul liber că generaţiile noi sunt din ce în ce mai puţin preocupate de corectitudinea gramaticală. Nu e aici locul să dezbatem motivele pentru care se întâmplă asta, dar pe scurt aş spune că pur şi simplu nu mai e o virtute să ai carte.

La fel de adevărat e că istoria are tendinţa de a glorifica trecutul, aşa că mulţi rămân cu impresia că “odată” era plin de oameni culţi şi citiţi pe străzi. Adevărul e că, având mai puţine opţiuni de petrecere a timpului liber, sigur se citea mai mult. Dar asta e doar o premisă, nu şi o garanţie pentru un intelect superior. În realitate, făcând abstracţie de faptul că să înveţi era o virtute şi că nivelul rezultatelor şcolare se corela mai adecvat cu succesul profesional ulterior, erau şi în Epoca de Aur destui analfabeţi. Inclusiv în funcţii de conducere, pentru că “pupincurismul” nu prea face casă bună cu inteligenţa.

Totuşi, m-a surprins peste măsură să găsesc multe i-uri în plus sau în minus într-o carte tipărită în 1979. Şi nu era vreo mizerie de carte, tipărită într-un subsol, ci Munca lui Émile Zola, de la Editura Cartea Românească. Mai jos aveţi 3 mostre, dar vă asigur că cele 600 şi ceva de pagini găzduiau cu mult mai multe greşeli:

Nu-mi amintesc să mai fi văzut greşeli de această natură până acum în cărţile din perioada aceea, dar e posibil să fi devenit eu mai atentă. Deşi cred că aşa ceva mi-ar fi sărit în ochi oricând…

Oricum, asta nu schimbă cu nimic faptul că uzul curent al limbii e din ce în ce mai departe de norme, dar parcă m-am cam plictisit să aud că “înainte era mai bine”.

 

De sezon – perle de la BAC (2010)

Se vorbeşte mult zilele astea despre perlele de la BAC. Sigur aţi dat peste link-uri ca acesta sau acesta. Pe unele le-am mai văzut, deci am dubii că ar fi proaspete (deşi n-ar fi chiar exclus ca unele inepţii să se repete). Selecţiile de greşeli au în vedere mai degrabă erori logice, conceptuale, decât de scriere şi e firesc să fie aşa, căci o cratimă omisă e chiar un fapt banal în faţa unui raţionament de tipul “omenia este o specie lacomă şi nepăsătoare, deci faptele bune sunt o faptă măreaţă”…

Premisa de la care am pornit când ne-am apucat de scri.ro a fost că unii, din varii motive, pur şi simplu nu şi-au însuşit corespunzător anumite reguli, iar asta nu e neapărat dovada unei capacităţi intelectuale inferioare. Se întâmplă să-ţi formezi concepte greşite şi, nefiind corectat la timp, să le perpetuezi în forma în care le-ai interiorizat. Totuşi, când reuşeşti să înţelegi că greşeşti, conceptul anterior devine uşor de restructurat. De aceea, unele explicaţii de aici pot părea chiar naive, tocmai în încercarea de a le face cât mai accesibile. Important este să subliniem regulile, fără prea multe zorzoane “de specialitate”, pentru ca ele să poată fi extinse, pentru a putea fi uşor de înţeles că, de pildă, dacă “tu scrii” este corect cu fix doi de i, atunci şi “tu ştii” este corect cu acelaşi număr de i-uri.

Totuşi, văzând unele lucruri, nu putem să nu ne întrebăm dacă, dintre toţi cei care greşesc, n-or fi destui care să… nu poată înţelege…