Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

A bookui

Image-152-

August. Senin, cald, frumos. Moment perfect pentru concedii și vacanțe. Și în același timp e perioada în care par să mă întâlnesc cel puțin o dată pe zi cu monstruozitatea asta de verb – a bookui. OK, înțeleg, e din ce în ce mai ușor să ne petrecem zilele libere în afara țării, dar garantez că vă veți simți exact la fel de bine pe unde mergeți și dacă spuneți că ați rezervat (ați cumpărat bilete, ați aranjat, ați planificat etc.). Chiar nu e nevoie să ne spuneți că v-ați bookuit nu-știu-ce.

A book-ui

În ultimii ani m-am educat să fiu cât mai tolerantă posibil și, zău, limita mea de toleranță e destul de sus pentru multe lucruri, gramaticale sau nu. Dar zău m-am făcut arici când am citit azi un text în care scria că cineva își ”book-uise” ceva…

Sunt cuvinte din romgleză despre care înțeleg de ce au apărut în uzul maselor. Sunt contexte în care mi se par (unele) rezonabile, ba, câteodată chiar necesare. De exemplu, DOOM n-avea cum să fi făcut față la toată avalanșa de termeni specifici rețelelor sociale. Adică, na, cum ai traduce tweet? Cam cât de barbar și forțat ar fi să-i spui ciripit? :)

Dar verbul ”a book-ui” chiar poate să dispară veșnic din româna noastră cea de toate zilele. Putem planifica, putem face rezervări, putem programa, iar alternativele astea neaoșe îmi vin rapid în minte, fără să mai sondez după sinonime. OK, și eu folosesc platforma booking.com și-i spun pe nume când vine vorba despre ea, dar mi s-ar părea atât de ridicol să spun că ”mi-am book-uit o cameră la Hotel X”…