Cea mai bună prietenă a mea din copilărie era cu 2 ani mai mare decât mine, deci e ușor de dedus că a început școala înaintea mea. Doar că evenimentul ăsta, la pachet cu faptul că avea multe, multe caiete (ceea ce în mintea mea se converteau în multe foi numai bune pentru desenat) a aprins în mine dorința arzătoare de a merge mai repede la școală. Așa că, după multe insistențe, m-au înscris ai mei la școală, deși aveam doar 6 ani. Sigur că am avut și eu multe caiete, dar probabil că vă dați seama că fantezia mea cu desene s-a năruit rapid :)

Însă până la prăbușirea visului, îmi amintesc foarte clar că prima mea zi de școală a fost marcată de un entuziasm teribil. Și făcând abstracție de motivația mea îndoielnică, vreau să cred că mii de elevi au început azi școala cu la fel de mult entuziasm. Sper că au pășit cu dreptul, că sunt dornici să asimileze, iar despre cei mai mari mi-ar plăcea să cred că au început noul drum cu-n dram sănătos de responsabilitate. Școala chiar e importantă, iar carențele din perioada asta de formare se suplinesc ulterior cu mare efort. În cel mai rău caz, gândiți-vă că oricum ați lua-o și orice ați alege apoi în viață, chiar n-are cum să vă încurce o minte lucrată.