prima zi de scoala

Cu fix 20 de ani în urmă eram pentru prima dată într-o sală de clasă. Îmi amintesc cât de ciudate și minunate mi se păreau băncile, tablele din fața clasei și manualele pe care le-am găsit, fiecare, pe pupitru, sub câte o garoafă roșie. Îmi amintesc de figura blândă a învățătoarei. Îmi amintesc de poza de grup de la sfârșitul zilei și, desigur, de entuziasmul meu de atunci (mă rog, entuziasm generat nu de cele mai realiste motive, așa cum v-am povestit anul trecut, dar poate că e bine să rețineți de aici că cei mici gândesc altfel și pot fi motivați creativ). Nu-mi amintesc de niciun firicel de frică din ziua cu pricina, dar în anii care au urmat, odată ce înțelesesem mai bine că școala nu înseamnă chiar ce-mi închipuisem eu (respectiv caiete, adică foi multe pe care puteam desena), fiecare an școlar începea cu un amalgam de entuziasm și teamă…

Ciudat, astăzi simt iar un fel de entuziasm al unui nou început, deși nu intru în nicio etapă nouă, și-l pun pe seama unei tranzitivități a nostalgiei… Dar vouă, celor care chiar începeți astăzi un nou drum, vă doresc să-l începeți bine și să-l continuați și mai bine! Știu că acum nu pare așa, dar e aproape o certitudine că cei mai puțin complicați ani din viață sunt cei petrecuți pe băncile școlii. Bucurați-vă de etapa în care sunteți și învățați cât de mult puteți, pentru că asta pur și simplu n-are cum să vă strice! :)