Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Esee sau Eseuri

N-aș putea să vă spun de ce mi-a venit de curând să spun esee în loc de eseuri. E drept că m-am oprit la timp, înainte să scriu prostia, pentru că pur și simplu nu-mi suna bine. Însă primul impuls a fost spre esee, așa că am simțit nevoia să verific. DEX și DOOM mi-au confirmat că eram pe punctul de a greși, iar eseuri este, într-adevăr, forma corectă de plural pentru eseu.

file7391308350582

Doar că am început să mă gândesc și la alte substantive cu terminații similare la singular și mi-au venit în minte cam la fel de multe care au forme de plural terminate cu -uri și cu -ee, fără să pot surprinde vreo regulă: jeleu – jeleuri, compleu – compleuri, defileu – defileuri, bleu – bleu-uri (când e substantiv; adjectivul are formă invariabilă), respectiv: releu – relee, croșeu – croșee, ateneu – atenee, apogeu – apogee etc. Nici măcar sursa împrumutului nu mi s-a părut că le-ar distinge, pentru că și unele și altele tind să fie preluate din limba franceză, prin adaptarea unor cuvinte cu terminații foarte diferite (essai, gelée, complet, défilé, bleu, relais, crochet, athénée, apogée).

Așadar, îmi scapă mie ceva sau le luăm cum sunt și confirmăm a nu-știu-câta oară că regulile limbii române sunt simple, dar au o mulțime de excepții.

RO-KIT

Uitați de celebra frunză și de toate celelalte discuții și tentative pentru brandul de țară. Găsiți aici tot ce e neaoș. Chiar sunt 50 de simboluri realiste – și cu bune și cu rele – toate reprezentate în texte fine și ilustrații senzaționale. O recomand cu toată căldura, dar vă avertizez că are esențe tari. Are cuvinte puține și bine alese și ilustrații pe măsură, excelent abstractizate.

Da, bufniței i-a plăcut!

DSC01913

Perle de la BAC – Ediția 2015

Știți ce observ eu de la an la an în perlele astea? Nu lipsa cratimelor, nu conjugările tâmpite, nici măcar erorile de logică. Pe astea, oho, le-a avut fiecare generație. Însă ceea ce pare să se manifeste din ce în ce mai accentuat e impertinența. Și lipsa crasă de discernământ…

file0001116868049

Adică, OK, public apar oricum doar perlele „senzaționale”, pentru că n-ar amuza și/sau șoca pe nimeni micile confuzii. La fel, vă rog să luați în calcul că fiecare generație a avut „isteții” ei. Dar mi se pare o diferență uriașă între a nu ști subiectul și a încerca să scrii ceva, cum îți vine, poate-poate și chestii de genul ăsta:

Otilia era o tipă introvertită, pentru că nu avea cont de Facebook, nici Twitter, nu se bucura de avantajele lumii online. Nu avea unde se „spovedi“ în faţa prietenilor din listă şi nu numai. Şi eu am crescut fără părinţi de mică, la fel ca Otilia, îi înţeleg tristeţea.

Cum să mai crezi în astfel de răspunsuri siropoase. După ce trăieşti în ţara asta în sărăcie lucie, nu poţi avea tupeul să-ţi întrebi nevasta aşa ceva. Cel mai bine o anunţi că ţi-ai găsit de lucru în Spania, cât câştigi şi de când pleci. Restul sunt romantisme.

Eu și tatăl meu nu avem o comunicare prea bună. El îmi spune mereu să nu mai vin dimineața de la club, eu îi spun că distracția maximă începe după miezul nopții, dar nu mă ascultă, așa că în loc să comunicăm, ne certam.

Trebuie să vezi întâi filmul, înainte să citești o carte, că e un fel de rezumat mai ușor de citit. Dacă nu s-a făcut film după carte, nici n-ar trebui să se dea la examen.

Bre, treziți-vă! Știu că la vârsta asta vi se pare că sunteți cocoși. Știu că vă place să ieșiți în evidență. Ba, într-o anumită măsură, înțeleg și că sunt printre voi unii cărora nu vă pasă de BAC și care nu mai credeți că diploma aia valorează ceva. Dar oricât de mult ați crede că școala e degeaba, că sistemul e inutil etc., NU are cum să vă ajute atitudinea asta mai departe, în viața de zi cu zi. Serios, e musai să învățați cât mai devreme să vă adaptați discursul la situație. NU e OK să spui anumite lucruri în anumite circumstanțe și/sau NU e OK să-ți exprimi niște idei într-o anumită formă. Sigur, sunteți liberi să o faceți, dar veți înțelege cândva că „NU e OK”-ul ăla de mai sus nu trebuie interpretat ca „nu e voie”, ci ca „aveți de câștigat dacă nu […]”.

PS: Perlele le-am pescuit de aici și mai găsiți acolo destule. Preferata mea este cea cu „reparată cu botox” pe post de sinonim pentru „trecută”.

Ilustrare sau Ilustrație

Probabil pentru că mă leagă amintiri foarte frumoase de perioada cu pricina, încă iubesc stilul desenelor pe care le aveam în Abecedar. Oricât de mult ar evolua tehnicile grafice digitale și oricât de vii și clare ar putea deveni culorile și personajele, preferatele mele vor rămâne întotdeauna acestea:

abecedar

Așa că nu e de mirare că am ales tocmai una dintre ele pentru a întruchipa conceptul de ilustrație – „imagine desenată sau fotografiată destinată să explice sau să completeze un text; ilustrație de carte = gen al graficii prin care se prezintă tipuri sau momente esențiale ale unui text literar, având, uneori, și rol ornamental.” De asemenea, există și ilustrații muzicale.

Ilustrarea este „acțiunea de a ilustra și rezultatul ei”, iar a ilustra înseamnă:

  • a lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi; a reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.);
  • (în forma sa reflexivă) a se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu;
  • a împodobi cu ilustrații o carte, un text etc.

Așadar, cele două pot fi sinonime, însă ilustrare are și alte sensuri în plus.

Pieptăn sau Pieptene

file0001767956180

Astăzi e luni, așa că-mi închipui că mulți v-ați trezit ciufuliți bine. Și la propriu, și la figurat. Din fericire, măcar pentru păr avem o unealtă potrivită. Numai să știum cum se cheamă… E pieptăn? Pieptene? Dar la plural cum o fi?

DOOM ne lămurește rapid – acceptă cu aceeași descriere și forma pieptăn, și forma pieptene, iar ambele se transformă în piepteni la plural.

Ziua drapelului național al României

Pe 26 iunie celebrăm Ziua Tricolorului, unul dintre simbolurile sub care ne unificăm noi, vorbitorii de limbă română. Nu știu exact câtă lume știe de ce sărbătorim astăzi această emblemă națională, așa că vă amintim că are legătură cu Unirea înfăptuită de Alexandru Ioan Cuza: „Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca Tricolorul – roșu, galben și albastru – să reprezinte steagul național al tuturor românilor”. Mai multe informații găsiți, de exemplu, aici și v-aș invita să vă opriți în mod special la partea cu semnificația (eu, sinceră să fiu, nu știam că steagul nostru a avut inițial culorile poziționate pe orizontală, iar actuala lor poziție verticală vrea să arate tocmai verticalitatea noastră ca popor).

bufnita-cu-steag

Așadar, mulți ani de aici încolo să mai fluturi cu mândrie, dragă stindard/drapel/steag/flamură!

Epitrop

Probabil știți deja că sunt foarte darnică atunci când vine vorba despre achiziții semantice, iar dacă tot m-am întâlnit recent cu epitrop, vă fac și vouă cunoștință cu el. Mie mi se pare că sună cam pretențios, dar e bine să știți că poate fi un sinonim pentru tutore.

Apropo, e un moment bun să vă amintesc și că forma corectă este tutore (respectiv tutoare) și nu tutor. De asemenea, nu uitați nici că sensul neaoș este de „persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă” și nu de meditator/preparator (așa cum poate fi tentant de preluat din „tutor”-ul englezesc).

Ziua Națională a Iei

Ziua de 24 iunie (adică Ziua națională a iei) trebuie să fie blestem pentru cei zgârciți la i-uri (știți voi, cei care scriu, de exemplu, „Să fi mâine acolo”) și binecuvântare pentru cei exagerat de generoși (de pildă, oamenii care scriu că „ar trebuii să se întâmple ceva”). Oricum, e o zi complicată pentru substantivul ie, așa că merită să ne amintim că forma sa corectă pentru plural este ii, iar formele articulate corecte pentru singular și plural sunt ia, iei, respectiv iile, iilor. Nu există iia, chiar dacă pronunția v-ar putea spune altceva :)

bufnita-cu-ie

PS: Tot aud și văd ideea de „ie românească”. Păi, în condițiile în care ia este „bluza femeiască caracteristică portului național românesc”, eu aș zice că formularea „ia românească” ar cam fi pleonasm. Nu-i așa?

Igrasie sau Egrasie

Pun pariu că știți aproape toți reclama cu Tanti Viorica, deși nu prea mi se pare că-și merită celebritatea. Și nu doar că a avut momentul ei de glorie, ci tot revine recurent în rețelele sociale…

Dar dacă tot s-a întâmplat s-o revăd astăzi distribuită de vreo doi-trei omuleți, mi-am amintit că e un moment bun să clarificăm că forma corectă pentru petele acelea de pe pereți, cauzate de „umezeala reținută în porii materialelor”, este igrasie. Totuși, în limbajul curent s-ar putea să dați destul de des și peste egrasie, dar aceasta nu apare nici în DEX, nici în DOOM. Abia e marcată drept variantă într-un dicționar vechi de aproape 80 de ani.

PS: Cu ocazia asta am aflat și de expresia argotică „a avea igrasie la cap (sau la mansardă)”, care înseamnă „a fi prost, zăpăcit sau nebun”.