Nu știu în alte orașe din țară cum e situația, dar în București s-a umplut de ”lounge”-uri, cam la fel cum s-a umplut și de gelaterii sau buticuri/”boutique”-uri.

N-avem lounge în limba română, dar pot să înțeleg că patronii de terase, baruri și alte micro-specii de localuri vor să pună accent pe ideea de relaxare (sau cel puțin asta știu eu că ar fi esența lui ”lounge”). Ba parcă nici nu-mi vine ușor un echivalent românesc rezonabil, însă prea s-au înmulțit și parcă mai des sunt simboluri pentru fițe decât pentru relaxare…