Grație Simonei Tache, am aflat ieri că există așa-numita limbă spargă. Nu e chiar o limbă străină, ci tot limbă română, dar îmbogățită de Nina Cassian cu adăugiri lexicale proprii. De exemplu:

În câmpul ce ițea de bruturează,
A cțipitat un ptruț, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbărala ghioală, încă trează,
A cropoțit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutușleagă,
Și șomoiogul meu cu zdrolociță,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Țichi-mi-ai sima simibleagă!

Morala: În lanțuri apa să se tragă!