Știu, o să vi se pară absolut ridicol (unora) că scriu asta, dar câteodată chiar am senzația că sunt destui care au abuzat atât de mult de ”k” în loc de ”ca” încât nici nu mai au discernământ…

Personal, n-am fost niciodată adepta prescurtărilor și nu m-au ”durut tastele” niciodată să scriu în cuvinte complete. Ba chiar și prin SMS preferam să scriu ”cu toate literele”. Sper că nu greșesc, dar trăiesc cu impresia că molima asta a început din cauza limitărilor de caractere impuse de SMS-uri. A, da, și mai e zvonul cu viteza la scriere, dar hai să fim serioși! Cel puțin în cazul particular al lui ”k”, zău, cât timp economisești de la o literă?! Doar că în ziua de azi pun pariu că mai toți avem viteză bunicică la scriere, avem nșpe aplicații pentru mesaje care nu ne mai îngrădesc la caractere și, mai mult, destule sunt chiar gratuite (și fac mențiunea asta pentru că-n epoca de început a telefoniei mobile serviciile astea costau binișor și poate că mai trebuia din când în când să te îngrămădești în cele 140 de caractere din rațiuni financiare). Oricum, cert e că (din punctul meu de vedere) nu mai există niciun argument decent în sprijinul lui ”k”, însă la fel de bine știu că viața asta nu-i chiar bazată exclusiv pe logică (nici pe departe).

Totuși, dacă pot să înțeleg că în fel de fel de contexte informale omul e liber să se exprime cum vrea (chit că ar trebui să-și asume că poate din când în când mai face și impresie proastă), abia lipsa de discernământ mă depășește complet. Cum să scrii ”k” în loc de ”ca” în teze și lucrări? Iar dacă vă grăbiți să-mi spuneți că pentru unii o fi și teribilism, vă provoc să-mi dați un argument rezonabil și pentru adulții care scriu așa în circumstanțe profesionale…

PS: N-aș vrea să închei fără să constat că, din păcate, ”k”-ul care-mi zgâria retina pe la începutul anilor 2000 a început să fie de-a dreptul benign în lumea prescurtărilor. ”Cf?” (ce faci?) s-a propagat cu prea mare succes, iar pe ”LMA!” (în loc de ”La mulți ani!”) chiar îl urăsc cu pasiune.