În momentul în care scriu asta s-au cam afișat deja rezultatele la BAC. Unii se grăbesc să se bucure, pentru că par să fi promovat mai mulți absolvenți de liceu decât anul trecut, dar pe de altă parte sunt și destui care atrag atenția că s-au și înscris mai puțini decât în anii trecuți. Sincer, sincer, mie mi-e foarte greu să înțeleg cum reușesc unii să NU promoveze examenul ăsta, dar uite că zeci de mii de tineri din țara asta pică (da, 41% din 161.682 înseamnă zeci de mii)…

Mă rog, cert e că toți se pregătesc să ia niște decizii majore în perioada următoare, decizii care sigur le vor influența viitorul. Probabil că o bună parte dintre cei care nu au promovat vor mai încerca o dată în toamnă (sau, ăăă, de două ori!?), poate vor mai încerca o dată anul viitor sau poate că se vor aventura așa, fără diplomă, direct în câmpul muncii. Îmi închipui că nu le va fi ușor, pentru că am văzut inclusiv anunțuri pentru vânzătoare, lipite pe uși de magazine din piețe, care cereau explicit diplomă de BAC, dar vă asigur că celebrul ”primul job” e o provocare pentru oricine, inclusiv pentru tinerii serioși cu diplome luate pe merit de la facultățile serioase.

Așadar, nu mai fugiți după diplome! Fugiți după ce vă place! Cu BAC picat sau luat, cu notă mare sau mică, acordați-vă puțin timp de gândire și abia apoi faceți primii pași în direcția unei cariere care să îmbine cât mai armonios ce v-ar plăcea să faceți, abilitățile voastre (adică ce v-ați pricepe să faceți) și perspectivele reale pe piața muncii.

Apropo de ultimul aspect, săptămâna trecută s-a distribuit în neștire un articol referitor la un top al ”facultăților inutile” (parcă de aici izvorâse, dar nu pare să mai fie disponibil articolul în sine). Din punctul meu de vedere, tonul era ceva mai agresiv decât ar fi fost cazul, dar e o realitate faptul că destule facultăți scot pe piață, anual, un număr exagerat de absolvenți pe care piața muncii nu-i poate absorbi…

Totuși, chiar și pentru exemplul particular al filozofiei, care chiar pare să-și găsească locul cu greu pe piața muncii, trebuie ținut cont de faptul că succesul (care, apropo, înseamnă și bani, și recunoaștere, și satisfacție etc.) e un cumul de pasiune și muncă susținută, iar performanța se plătește bine pe absolut orice nișă, oricât de obscură pare. Apoi, mai trebuie pusă la socoteală și dinamica aparte a câmpului muncii din zilele noastre. Specializările sunt infinit mai flexibile și puteți alege din foarte, foarte, foarte multe opțiuni. E drept că asta îngreunează decizia pentru un drum anume și probabil nu e deloc întâmplător faptul că membrii generației mele par să treacă prin tot felul de pași intermediari până să-și găsească adevărata Cale (deși, între noi fie vorba, parcă-i mai bine așa, cu niște ani de căutare decât să băltești zeci de ani pe același loc călduț, dar generator de insatisfacții și plafonare).

Așadar, dragi absolvenți de liceu, înțelegeți că sunteți într-un moment de răscruce și cântăriți bine deciziile următoare! Nu faceți niciun pas până nu vă răspundeți sincer la întrebarea ”Ce vreau să fac și să fiu în viața asta?”. Nu spun că alegerea facultății greșite e neapărat o tragedie. În fond, puține decizii se traduc în rezultate iremediabile, însă acum sunteți suficient de mari încât să înțelegeți că toate deciziile au consecințe și e păcat să pierdeți timpul într-o direcție dacă drumul vostru e în alta… Timpul este, fără niciun dubiu, cea mai prețioasă resursă pe care o aveți! Și poate am greșit că m-am referit neapărat la facultate. De fapt, inflația de diplome din ultimii ani i-a scăzut mult din valoare și chiar sunt meserii care nu necesită studii superioare și sunt foarte, foarte bine plătite; însă și pentru ele trebuie o calificare anume, trebuie muncă și musai trebuie drag pentru ce faceți dacă într-adevăr visați să fiți mai mult decât mediocri. Și, zău, nu văd de ce la vârsta asta n-ați visa să fiți cu toții vârfuri…