Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Filozof sau Filosof

Filozof sau Filosof
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Conform DOOM2, oricare. Evident, valabil şi pentru filozofie/filosofie, filozoafă/filosoafă, a filozofa/a filosofa, filozofală/filosofală, filozofare/filosofare, filozofic/filosofic etc.

Citește și:   Stabilopod sau Stafilococ

Articole interesante

51 comentarii

  1. Filosofie este corect.
    Filo insemnand iubire
    sofie fie de la Sophia- zeita intelepciunii
    In consecinta Iubirea de intelepciune.

  2. În fiecare limbă cuvintele au o oarecare dinamică şi îşi pot modifica, în timp, forma fără a se îndepărta neapărat de originie.

  3. Nu sunt de acord. Sofia inseamna „intelepciune”, iar Zofia – „intuneric”. Un silogism ar duce la „filozofie= dragoste de intuneric”. Corect e „filosofie”.

  4. am auzit ceva de genul ca se scrie filosofie si se citeste filozofie

  5. din ce limba sunt cuv. „filo”, „Sofia”, sau „Zofia” ???

  6. @ andreea gavrila : documenteaza-te inainte sa postezi ceva ok?
    ZOFIA:
    Polish form of Greek Sophia, meaning „wisdom.”
    Variant spelling of Yiddish Tzofiya, meaning „guard” or „scout.”
    ŽOFIE: Czech form of Greek Sophia, meaning „wisdom.”

    nu stiu de unde ai scos ca Zofia = intuneric

  7. Manu, se pare ca si tu trebuie sa te mai documentezi intrucat informatiile Andreei Gavrila sunt corecte

  8. cunosc destul de bine as zice limba greaca avand in vedere ca sunt si autorizat ca traducator dar nu am gasit pe nicaieri cuvantul „zofia” si l-am cautat si pe net si in dictionare…doar ca o parere nu cred ca exista in limba greaca.

  9. Poti sa stii si chineza, mai ales ca Andreea nu a spus nimic de limba greaca. Eu am discutat cu profesoara de romana si cu profesoara de latina pe cand eram in liceu si am primit acelasi raspuns. Felicitari ca esti autorizat ca traducator dar data viitoare fii mai finut si documenteaza-te mai bine inainte sa contrazici pe cineva, ok?
    Nu de alta, dar mai sunt naivi care citesc si chiar te cred 🙂

  10. Sa inteleg prin asta ca „zofia” inseamna totusi „intuneric” in limba greaca sau in alta limba? Eu nu ma supar sa mai aflu cate ceva nou din cand in cand, atat la limba romana cat si la greaca.Doar am dedus ca era vorba de limba greaca cand a facut afirmatia cu sofia=intelepciune si zofia =intuneric primul cuvant fiind evident din greaca am dedus ca se refera tot la un cuvant din aceeasi limba.

    • Zofia,este un cuvânt ce are rădăcini mult mai adânci,și înțelesuri multiple;orice cuvânt reprezinta expresia unei stări a unei trăiri.În consecință,Zofia fiind practicata conduce pe om la amăgire, și depărtare de Adevăr.

  11. ce conteaza ce inseamna zofia in greaca, sanscrita, turkmena sau tadjika. limba romana evolueaza si forma cuvintelor se schimba in timp. daca nu s-ar schimba, am vorbi si in ziua de azi latina. cati mai stiu ca a „dezmierda” insemna initial sa cureti de rahat? daca doom accepta si varianta cu s si cea cu z, inseamna ca e corect

  12. Dragă domnule Sorin, dă-mi voie să îți mulțumesc pentru că m-ai făcut să descopăr această perlă enormă, că „a dezmierda” înseamnă – pardon: însemna! – a șterge copilul la fund. Recunosc că ai dreptate, mulți nu mai știu accest adevăr. E nu doar o perlă, e ceva genial aici și poetic, chiar înduioșător.Regret doar că dumneta nu pari a aprecia aceste comori etimologice și nici genul acesta de entuziasm.
    Eu însă, care m-am ocupat (ocup?) cu materia filozofică de care e vorba (și aici nu mă refer la verbul „a dezmierda” din lat. dismerdare, ci la filos/zofie) nu pot trata cu ușurătate felul în care breasla mea este botezată în limba română. Și pentru că umorul nu mă lasă indiferent pot spune că împerecherea comică posibilă între filozofie și zoofilie îmi dă de gândit.
    Atâta lucru nu mă sperie însă nici pe mine. Pronunț cu z pentru că așa cere suflul limbii (la fel se pronunță normal egzercițiu și egzamen). Scriu cum se nimerește, sau mai bine zis în funcție de prilej, pentru că nu vreau să fiu fixist ca unii. (Și dacă scriu aici e pentru că fixismul temei îmi irită pornirile spadasine.) Recunosc că s mi se pare mai frumos decât z. Și apoi spiritul limbii nu trebuie să bată prea tare. Suflul respectiv e prea puternic în Teleorman (de ex.), zonă din care am onoarea ambiguă de a mă trage, unde s e înlocuit cu z mai mult decât e cazul. Regula practicată în mod curent în limba noastră e de a scrie cum pronunțăm dar capriciile nu trebuie să devină monopolul Academiei Române.

  13. Poate fi indiferent cum scrii, dar unul care pronunță cu „s” îmi lasă impresia că n-a mâncat usturoi și vrea ca asta să se AUDĂ.

  14. E adevărat că nu există cuvântul „zofia” în greaca veche, însă cuvântul „zophos” (întuneric) există.

    Ideea că scrierea cu z ar determina neînțelegeri cu privire la semnificația cuvântului e absurdă, iar genul acesta de prețiozități nu sunt în niciun caz o dovadă de înțelepciune (după cum nu cred că filozofii sunt cei de la care a pornit așa-zisa controversă).

    Parada de cunoștințe nu e altceva decât o parodie a cunoașterii.

  15. “Filozof” sau “filosof”? In timp ce in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane (DEX) cuvantul original „filosof-oafa” face doar trimitere la „filozof”, potrivit Dictionarului Ortografic Ortoepic si Morfologic (DOOM) al Limbii Romane, editia 2005, atat varianta “filosof”, cat si cea de “filozof” sunt considerate corecte. Numai ca filosofii nu sunt de acord cu lingvistii, pledand doar pentru scrierea cuvantului cu “s”, in acest fel pastrandu-se etimologia termenului preluat in limba romana, acum cateva sute de ani, din greaca moderna.

    Academicianul Alexandru Graur explica faptul ca, odata cu influenta apuseana, s-a raspandit pronuntarea cuvantului filosof cu “z”, la fel ca in limbile franceza sau germana. Aceasta s-a generalizat si a dus, in limba romana, la scrierea cu “z”, care a fost impusa multa vreme de norme. Asa se explica si faptul ca in DEX 1998 apare termenul “filozof-oafa” si derivatele acestuia “filozofa, filozofala, filozofare, filozofic, filozoficeste, filozofie” etc, iar forma “filosof-oafa” (unde se face trimiterea la “filozof-oafa”) este consemnata ca posibila, tolerabila.

    Filosofii sunt, insa, de alta parere. Ei isi argumenteaza opinia prin faptul ca termenul “filosof” este format din grecescul “philos” ce inseamna “iubitor” si “sophia” ce se traduce prin intelepciune, cuvantul “filosofie” avand intelesul de “iubire de intelepciune”, iar daca se pastreaza scrierea cu “z”, partea a doua a cuvantului “zophos” ar avea sensul in greceste de “intuneric” (filozofie – iubire de intuneric?)

    Ultima editie a DOOM da, insa, libertatea de a alege intre cei doi termeni, ambele forme fiind considerate corecte, insa recomandabila este prima varianta, cea cu “s”. Prin urmare, potrivit noilor norme, este indicat sa scriem “filosof, filosofie, filosofic, filosofare etc”.

  16. Cata filozofie pe tema filosofiei… Parc’-ati fi cu totii „eu”… 😛
    (Dar informatiile aflate despre elinul „zophos” si despre latino-derivatul „dezmierdare” le consider a fi atat utile cat si savuroase.)

  17. Savuroasa dezmierdarea aia cu sensul initial, nu? Victòr, daca taceai, filozof ramaneai (sau scatofil?) :))

  18. Tatiana, „savuroasa” (cel putin pt mine) este surpriza LINGVISTICA a unei legaturi CU TOTUL neasteptate (la care nu ma gandisem) intre doua domenii atat de contrastante (prin definirea initiala si respectiv cea actuala a aceluiasi cuvant).

    Consideri ca este cazul ca de-acum sa „tac”?

  19. Te-ai suparat…
    Iarta-ma, o sa tac eu de-acum.

  20. Nu te prosti, Tatiana – BINEINTELES ca nu m-am suparat; considerasem doar oportuna o „tragere de maneca”.
    (Crezusem (sperasem) ca ma cunosti deja – virtual – mai bine decat lasa sa se vada precedentul dumitale comentariu, cel „incriminat”. Oricum, nu cred ca din comentariile mele ai putut dobandi argumente pt a presupune ca sunt prieten (fie si macar verbal) cu scatologia – este un subiect care (verbal) imi este mai degraba indiferent (spre deosebire de realitate, unde „aroma” specifica nu ma incanta catusi de putin si ma face sa-l evit).)

  21. Victor, bineinteles ca te cunosc si ma asteptam la o reactie in stilul tau, o tragere de urechi chiar, nu numai de maneca, dar intrebarea din finalul comentariului m-a derutat. Astept, asadar, corectia mai aspra, spune doar ora si data la care mi-o aplici. Sa-mi pun cojocul pe spinare?

  22. Din cate stiam eu limba romana nu a fost/este asa de evoluata incat sa se ”inspire” direct din latina ci mai degraba se supune unei norme, philosophie, preluat din filiera franceza, fiind vorba de un singur ”s” se transforma in ”z”, scrierea cu ”s” e doar o aroganta tipic romaneasca.

  23. plus elementul fonetic, sau ar trebui sa scriu phonetic? 🙂

  24. thanathos:
    – Vreau sa sper ca ti-ai ales acest pseudonim nu numai in virtutea rezonantei ciudate (pt urechile noastre neobisnuite cu asa ceva) care rezulta in urma pronuntiei sale, ci (si) in virtutea semnificatiei cuvantului. (STII ce inseamna, da?) Verifica-i totusi grafia corecta, mie mi se pare (din vagi amintiri) ca ai risipit un „h” suplimentar inutil.

    – „…limba romana nu a fost/este asa de evoluata incat sa se ”inspire” direct din latina…”
    Mai om bun, daca limba ar fi fost MAI PUTIN evoluata ea ar fi fost mai apropiata de radacinile sale latine si ar fi putut sa se inspire direct de acolo. Se inspira nu direct de acolo, ci de acolo prin intermediul altor limbi (nu numai prin franceza, ci si prin italiana, germana etc), tocmai pt ca este atat de evoluata incat a pierdut legatura directa cu sursa initiala si foloseste adaptari (vechi si ele, de pe vremea cand inca nu se indepartasera inca atat de mult de sursa originara) ale altor limbi dupa aceeasi sursa initiala.
    (Da’ cu imprumuturile NElatinesti din – spre ex – engleza CE te faci? Sau cu cele din limbile slave, sau din turceste?)

  25. Te bagi aiurea in seama facand pe desteptul, ca majoritatea ”cultilor” din tara asta, e plin de alde tine oriunde, oameni care se pricep la toate, stiu totul, dar daca te iau la bani marunti esti vai de capul tau 🙂 . Pseudonimul il scriu cum vreau, cu cati de t sau h sau n doresc,etc. Aici era vorba de cuvantul filozof, vii si tu si faci pe apologetul originii latine a limbii romane, te legi tendentios de o chestie minora, ca nu am specificat ca e vorba de scriere. Sau te pomenesti ca romanii, in inteligenta lor, au inventat scrisul romanesc inspirandu-se direct de pe columna lui Traian!

  26. thanathos, te invit sa-ti stapanesti vocabularul si „tonul” postarilor.
    N-am nimic impotriva sa „ma” contesti si sa „ma” contrazici cat poftesti – de preferinta in mod argumentat, nu peremptoriu, caci nu cred ca esti „coborât cu hârzobul din cer” incat sa ne vorbesti ex cathaedra – dar te rog „sa te legi de” IDEILE exprimate de mine, nu de persoana mea (caci altfel iti faci o caracterizare mai degraba DUMITALE decat mie).

    Numai „la bani marunti” ai putea sa ma iei, intrucat (indiferent cat de valoros as putea eu sa fiu sau sa nu fiu) dumneata (luandu-ma dupa modul in care procedezi si dupa vocabular, „ton” si ideile exprimate) pari sa fii FOARTE „ieftin”, probabil ca atata ai si atata poti.

    Intr-adevar, pseudonimul ti-l alegi si ti-l scrii cum vrei, EXACT ACESTA si fusese motivul pt care iti atrasesem atentia cu atata blandete asupra unei eventuale inadvertente: fiindca nu era obligatoriu ca forma aleasa pt pseudonim sa aiba o semnificatie, similitudinea rezonantei putand sa fie o simpla coincidenta.

    Da, despre cuvantul „filozof” era vorba – dar (in acest dialog intre noi doi) nu eu, ci dumneata fusesesi primul care facuse divagatii spre alte subiecte (oarecum conexe).

    Da, „ma leg” SI de o chestiune colaterala minora (ca doar nu ai pus dumneata monopol pe acest mod de a proceda), dar eu sunt justificat de faptul ca exact pe un blog dedicat acestor „chestiuni colaterale minore” (corectitudinea exprimarii) comentam. Dar am mai comentat SI asupra FONDULUI afirmatiei dumitale – si in ACEASTA privinta bagsama nu raspunzi.

    „Scrisul romanesc” la care te referi NU EXISTA – este vorba despre scrisul LATIN* aplicat si adaptat scrierii limbii romane.

    * Prin contrast cu scrierea egipteana antica (cu ideograme), cu scrierea de tip extrem-oriental (de tip silabic si scrisa nu „pe randuri” ci „pe coloane”, „de-sus-in-jos si de la dreapta la stanga”), cu cea antica mesopotamiana (cuneiforma), cu cea de tip semitic (arab, ebraic, persan) (cu litere specifice scrise de-la-dreapta-la-stanga si de sus in jos), cu scrierea de tip scandinav antic (cu rune), cu cea de tip grecesc sau slav (cu ALTE tipuri de litere), cu cele de tip centr-american (olmeca, tolteca, mayasa etc)…

  27. Draga tovarase profesor, polemica aceasta starnita cu domnia voastra tind sa cred ca nu va avea o finalitate, asa ca e mai indicat sa cedez eu primul … desi as avea multe sa spun, dar cred ca nu se merita. Scrisul romanesc la care ma refer exista, bineinteles, mi se pare ca va scaldati in ape tulburi amestecand notiuni de scriitura, scris,font, alfabet, etc. Dar, limba romana avand atatea acceptiuni e foarte posibil sa aiba o noima si ceea ce spuneti si ceea ce spun. ”Adevarul e o eroare exilata in eternitate”, nu-i asa?

  28. Sincer sa fiu, avand in vedere atitudinea dumitale specifica )de la care se pare ca nu vrei sa te abati), eu nu ma simt catusi de putin tovaras cu dumneata. (Acceptiunea peiorativa a cuvantului „tovaras” – demonetizat de o juma’ de secol de utilizare (neindreptatita) de catre comunisti – nu i-a schimbat acestuia intelesul.)
    (Cat despre „SE merita”…)
    (Mda, „ape tulburi”… Referitor LA CARE dintre notiunile mentionate de dumneata ironizasesi considerand ca ar fi fost inspirata de pe Columna lui Traian?)
    Avand in vedere situatia, eu sistez unilateral „ostilitatile” cu dumneata (pana cand iti vei revizui atitudinea).

  29. Ca o concluzie, stiam de la un reputat filolog ca o parte a Academiei Romane sustine norma potrivit careia cuvintelor provenite din filiera franceza li se aplica regula:
    un singur ”s” in franceza devine ”z”, doi de ”s” in franceza rezulta ”s” in romana. Acum, fiind romani, nu stiu cata valoare au normele, inclusiv pentru academicieni. Desi parca Stalin spunea ca gramatica nu poate fi atacata :).

  30. Daca in timp o sa deformam toti termenii,ajungem sa pierdem esenta termenului si astfel ne raman doar niste litere cusute laolalta ce par a exprima ceva ce in timp se pierde.

  31. Daca e sa ne luam după criteriul etimologic, am scrie eresie, în loc de erezie. Filozof și filozofie sunt pronunțate cu z de foarte mult timp, și scrierea în limba română are tendința să fie una fonetică. Chiar unele cuvinte mult mai recente sunt asimilate cu transcrierea fonetica (dispecer, forfet, sendviș). Coincidența cu „zofia” nu cred că este vreun motiv de îngrijorare, atâta timp cât știința întunericului nu este încă recunoscută. Nici nu sunt sigur că există acest sens în limba greacă. Google nu știe de absolut nici un „ζοφια”. „Întuneric” este „σκοτάδι”, cel puțin în neogreacă.

  32. Daca in limba greaca, Zofia = Intuneric , sau Zophos = intuneric , atunci expresia „dragoste de intuneric” ar fi bine meritata ! o sa citez un adevarat grait de Petre Tutea ! „În Evul Mediu s-a formulat de către filozofii sireti teoria adevărului dublu: secundum fidem – adevărul după credintă si secundum rationem – adevărul după ratiune, ca să aibă cale liberă pentru filozofie. Adică să rătăcească pînă îi ia dracul… Că poti, în filozofie, să rătăcesti pînă devii năuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevăr.”

  33. Filozofie este corect.
    Filo insemnand iubire
    Zophos(care se citeste Zofos) insemnand intuneric
    In consecinta Dragostea de a descoperi sau macar de a incerca si analiza ce sta inca in intuneric adica in necunoscut.
    Intr-adevar, daca e sa te iei dupa filozofie nu doar ca poti deveni repede plictisitor dar dai impresia mereu ca bajbai in intuneric.Ca asta fac filozofii, bajbaie, cred ca au gasit un raspuns apoi lanseaza o teorie, alt filozof va veni din urma, bajbaie si el care la randul sau apoi lanseaza alta teorie care contrazice pe prima s.a.m.d. Sirul nu se va opri niciodata pana cand nu vom descoperi poate adevarata lumina care sa ne deschida un drum total lipsit de capcane si pericole in acea bezna a necunoscutului.Cred ca mai sanatoase si mai ajutatoare is zicalele si proverbele vechi decat filozofiile mai vechi sau mai noi.

  34. eu zic ca fiecare sa scrie asa cum a invatat la scoala…eu am luat nota 10 la gramatica atunci cand am dat examen la Fac de Drept,scriind filosof,nici un,nici o…etc.cine ma obliga acum sa scriu filozof,niciun,nicio,sau alte minuni?cred ca limba romana nu are nevoie de operatii estetice,deci lasati-o asa,fara silicoane,rinoplastii sau coarne….

  35. filosofie – filozofie
    1. DA, filoSofie este corect ETIMOLOGIC pentru ca SOPHIA = intelepciune.
    in timp ce ZOPHOS = intuneric in greaca. Pentru o verificare urgenta, vezi prezenta cuvantului in noul testament asa cum e metionata in greek lexicon aici http://classic.studylight.org/lex/grk/view.cgi?number=2217
    2. DA, filoZofie este corect FONETIC pur si simplu pentru ca legea fonetica romana zice ca o consoana sibilanta surda ( in cazul nostru /S/ din filoSofie) asezata intre doua vocale devine sonora ( /Z/ in filoZofie). (aceeasi lege se aplica si la ERESIE / EREZIE pomenite de Andrei.

    3. DEX are multe lacune – etimologice mai ales si apoi de logica (inventeaza multe si este nedocumentat in pragmatica limbii). De aceea e bine sa cauti si in alte limbi.

  36. Ioana, DEX consemnează formele în uz. Oricât de greșită ni s-ar părea o anumită formă într-o anumită epocă, dacă ea se folosește (majoritar) la un moment dat în altă formă, ușor transformată, uzul o va impune. Plus că e perfect normal ca limba română, vie cum e, să se tot schimbe.

  37. Emi,
    Exact, cu urmatoarele precizari:
    DEX si DOOM consemneaza si legifereaza formele in uz atat cat poate echipa cu pricina – si ea produsul scolii epocii respective. Care este pragul LOGIC de la care o greseala devine NORMA? Nu ni se spune. E un prag negociat intre cei multi ocupati cu graba (de unde legile economiei lingvistice precum cea de mai sus) si cei putini ocupati cu reflectia – de unde DEX DOOM & comp. si Stefania Popescu), carora li se adauga chibitzi de’al de http://www.scri.ro :-).
    Si fiecare face cat il duc muschii si mintea.

    Argumentul
    ” vorbesc/scriu ASA pentru ca asa VREAU. Punct ! ” (exit Caliban)
    este, desigur, acceptabil (vrutul este esenta lumii zice filoSoful): dex/doom consemneaza, fie-mea ia 4 sau 10 iar eu fie ii ” tai internetu ca so pedepsesc” fie o duc la „promotia care se da la CARfur la aifoane si la plasme ” in functie de rezultatul la scoala. Atata vreme cat ” ne intelegem pe gura fara ca sa ne scoatem ochii unii la altii „, e BINE.
    Dar el NU este un argument propriu-zis ci un pumn in mecla – motiv pentru care si devine norma (desigur, dupa ce limba vie a populatiei vii atinge pragul de tumefiere cerut de standadele dex/doom). Si asa, cu pasi mici dar siguri, romana ajunge ca sublimata ca limba engleza.

    Gata cu vitriolul. Limba ESTE patria, masura gandului si un dar pe care fiecare il onoreaza sau il distruge, dupa cum ii este vrerea. Si fiecare alege ce-i face bucurie. Pentru mine e o alegere intre zophos (unde-i cald si sigur si nani-pui ca in pantec) si sophia (unde-i frig, incert si insomnie).

    -:) (adica un zambet cald şi cert)

  38. Ioana, poate forțez comparația, dar la fel cum am încredere în diagnosticul unui medic (pentru că e specializat în medicină și-a învățat ani buni), la fel ar trebui să am încredere și în cei de la Academie (care, la fel, sunt specializați și-au studiat intens). Altfel, dacă ar fi să caut originile fiecărui cuvânt, aș pierde foaaaaarte mult timp și eu nu trăiesc din asta. Iar la final, presupunând că aș face asta până la urmă, dacă aș descoperi că nu sunt de acord cu forma în care l-a adoptat Academia, ce fac? Îmi inventez eu propriile forme ”corecte” și-o să vorbesc în felul meu, împăcată cu mine, dar fără să mă pot înțelege cu nimeni? 🙂

    Nu zic nu, e foarte bine să-ți pui întrebări, să cauți, să te îndoiești, să înțelegi , ba poate și să-ți asumi forme ”incorecte” (conform normelor actuale), așa cum fac, de exemplu, cei care folosesc exclusiv î. Dar cred că, cel puțin în circumstanțe formale, e preferabil (a se citi benefic pentru tine) să știi și să folosești forma din DOOM.

    În plus, sincer, e oarecum și o problemă de adaptabilitate…

  39. Desigur e o problema de adaptare (ca adaptabili suntem cu totii apriori). Adica iti trebuie VOINTA de te adapta, trebuie sa ALEGI contextul la care vrei sa te adaptezi si apoi sa faci EFORTUL de a te adapta.

    Contextul pe care il aleg eu nu este cel pe care l-am ironizat inainte. Pentru ca acela nu imi aduce BUCURIE. In rest:
    – eu inteleg la ce se refera ” aifoane, paradise fiscale, ionel ca SI om, succesuri, oameni CE merg pe strada… ” pentru ca este articulare / grafie nuda. Si imi este bine.
    – altii nu inteleg la ce se refera vorbiri simple precum cele de aici.
    EU POT schimba registrul, din limpede (fac eforturi …) in cetos (fara eforturi mari). shi s kool.

    De aceea nu cred ca EU risc sa nu ma fac inteleasa. Mai degraba risca cei care aleg sa traiasca intr-o saracie de cuvinte care nu le permite sa transmita / recepteze clar mai mult decat rutina diurna (de unde si ratingul mare al talk-show-urilor, tabloidelor, stirilor de la ora 5 …).

    Asta inteleg eu prin adaptare si nu renuntarea la exprimarea curata (= simpla + logica + usor inteligibila + curgatoare + evocatoare).

    doom/dex e bine ca exista (… inca – institutele academiei se inchid bucata cu bucata) dar ei nu sunt infailibili.
    In comentariul meu aratam tocmai motivele pentru care AMBELE forme ale cuvantului sunt acceptabile (aşa cum zice şi academia). Asta nu e pretiozitate ci o clarificare de chibitz 🙂

  40. Hop si eu cu un pleosc in balta.

    In final, cum e corect? Superman sau Zuperman?

  41. Cele din 2015 mi-e teama sa nu fie depasite ca despre asta se cam vorbeste acolo …. Cateva din 2017 nu-s la obiect iar eu fara un sfat ca lumea nu-i pot spune ce sa faca logodnicei care vrea sa dea la filoz/sofie cand nu stiu sa ma e’sprim.
    De asta am apelat la voi si uite cu ce m-am ales. Cu o ceata densa.
    Macar daca m-ar fi anuntat la meteo’ …nu plecam cu masina!
    oF!

  42. Mai oameni buni ambii termeni sunt corecti. Nu trebuie sa cautam im cine stie ce manuale de fizica, chimie sau matematica. Diferenta de scriere cu z sau cu s este in principiul de abordare a lucrurilor dezbatute. Unii au principii optimiste altii au principii pesimiste. In rest cititi carti din domeniu sa puteti face diferenta de scriere

Lasa un comentariu