Până la vârsta asta eu n-am înțeles tâlcul ascuns al expresiei cu excepția care ar întări regula, așa că astăzi vă invit să-mi spuneți ce înseamnă asta pentru voi. Eu pot să privesc expresia, în cel mai bun caz, ca o constatare a faptului că-n practică nu există lucruri absolute. Adică adultul ar trebui să evite să folosească formulări de tipul ”niciodată n-am să […]”, ”întotdeauna faci așa”, ”toți românii sunt […]” etc. La nivel de logică, dacă vorbești cu niciodată/întotdeauna/toți înseamnă că n-ar trebui să existe nici măcar un exemplu de situație în care lucrurile să stea altfel, iar așa ceva e, de regulă, foarte improbabil.

Și-mi pare tare rău că n-am scris despre asta mai demult, când mi-am propus inițial, pentru că acum știu sigur că nu voi mai primi și răspunsul lui VictorCh… Mi-ar fi plăcut să vorbim și cu el despre asta. Despre asta și despre toate cele ce vor urma aici. Doar că nu se mai poate. Victore, noi îți vom simți teribil lipsa! Odihnește-te în pace…