Am văzut în fluxul de informații de pe Facebook distribuit și ăsta, desigur, cu un iz de ironie:

Presupun că, dacă nu l-ați mai văzut fix pe ăsta, măcar un videoclip din gama VaxPopuli ați văzut la un moment dat. Iar reacțiile obișnuite variază între amuzament teribil și amărăciune profundă. Firește, am și eu sentimente mixte față de ele și sunt răspunsuri care-mi fură un zâmbet prin naivitatea lor și răspunsuri care mă întristează, pentru că sunt categoric mari probleme cu o țară lume în care sunt atâția indivizi cu o cultură generală mai mult decât limitată. Însă, realist vorbind și raportându-ne strict la mediul lor imediat, probabil că oamenii ăștia cunosc despre lume exact cât au nevoie ca să poată trăi. Și nici măcar nu e (doar) vina lor că nu au învățat mai mult sau că nu și-au dorit să învețe mai mult. Pur și simplu sunt adaptați la micro-universul lor, exact la fel cum suntem fiecare pe felia noastră, doar că feliile între ele seamănă mai mult sau mai puțin.

Da, e ușor să arăți cu degetul și să te simți superior că tu știi câte ceva în plus, dar eu aleg astăzi să fiu recunoscătoare că am avut acces la informații de tot felul, că părinții/profesorii/mentorii mei au reușit să stârnească în mine dorința de cunoaștere și, mai presus de orice, că mi s-a indus ideea că am să fiu mult mai câștigată dacă n-am să trec prin viață orbește, ci am să mă întreb la fiecare pas ”de ce?”…