O prietenă din liceu mi-a povestit de curând că expresia asta cu ”dă-mi un pic ceva” i-a cam dat bătăi de cap în anii în care a studiat și lucrat în Spania. Așa că m-am tot gândit și eu la asta în ultima vreme și presupun că are legătură cu ce v-am scris zilele trecute, respectiv cu diferențele dintre limbi și mai ales dintre percepțiile popoarelor asupra conceptelor în sine.

Care era de fapt problema? Păi, de fiecare dată când îi spunea unei colege ceva de genul ”dă-mi un pic geanta” (”dame un poco la bolsa”), colega cu pricina era destul de confuză, pentru că nu prea înțelegea cum ar fi putut să-i dea ”un pic din geantă”, că doar geanta e un obiect compact. N-ai cum să-i dai cuiva doar un buzunar, de exemplu. Sau, mă rog, poți, dacă-i musai, dar de ce să tai bunătate de geantă? :)

Ei bine, la spaniolă mă pricep destul de puțin, așa că n-am cum să analizez aspecte de nuanță. Dar acest pic românesc, e un sinonim la fel de bun și pentru o cantitate mică din ceva și pentru o durată scurtă de timp. Ba, am avut inclusiv impulsul de a spune că și ”bit”-ul englezesc e în aceeași situație (poate chiar și ”un peu”-ul franțuzesc? Dar aici chiar sunt pe teritoriu nesigur). Însă, e drept, nu-i chiar la fel; în limba engleză, chiar dacă folosim aceleași cuvinte, topica diferențiază între a-i da cuiva ”o bucată de […]” (”give me a bit of  […]”) și a-i da acel […] pentru o perioadă scurtă de timp (”give me […] for a bit”). Poate că așa e problema și cu ”poco” și ar avea nevoie în context de cuvintele potrivite pentru a fi foarte clar?

Oricum, „un pic”-ul românesc e bun de folosit (desigur, exceptând situația în care e scris în forma umpic).

Larisa, îți mulțumesc pentru sugestie!