La sfârșitul săptămânii trecute m-am întâlnit cu niște foști colegi de liceu. Sunt tineri, deștepți, știu sigur despre ei că știu să scrie corect, dar mi-au mărturisit timid că au preluat, involuntar, niște cuvinte din engleză cu care se întâlnesc în mediul lor corporatist foarte des. Ba, mai mult, pe unele le-au preluat „românizate”.

Bine, n-aș prea vrea să intru foarte adânc în discuția aceea despre justificarea (sau nu) a romglezei, pentru că pe de o parte înțeleg că sfera profesională te modelează în multe privințe, inclusiv în ceea ce privește limbajul. Dar în același timp nu pot să nu mă gândesc că și eu lucrez în mod curent cu limba engleză și încă nu m-am pierdut în ea (deși cred că e corect să punctez că eu nu lucrez într-o companie multinațională, așa că n-am o influență directă din partea unei culturi organizaționale care să mă forțeze să mă „adaptez” la un anumit fel de a vorbi). Chiar am sentimente amestecate despre asta, îmi explic de ce se întâmplă, dar parcă-mi vine să spun că, dacă faci un scop din asta (sau măcar faci un efort voluntar), poți evita să preiei barbarisme; doar că e mai ușor să nu faci un efort :)

Însă vreau neapărat să consemnez aici exemplul care m-a amuzat cel mai tare din discuția de săptămâna trecută: „am comis la proiectul X”. E clar că-n limba română sună într-un mare fel, pentru că verbul a comite înseamnă „a face, a înfăptui, a săvârși”. Dar în limba engleză omuleții „are committed to projects”, adică se implică în proiecte, își iau angajamentul de a le duce la bun sfârșit. Așa că, la final, în romgleza corporatistă lucrătorii harnici „comit la proiecte” (și mi se pare cu atât mai amuzant cu cât în argou expresia „a o comite” nu e deloc de bine și n-ai vrea să „comiți” un proiect pe plantația multinațională).

Client