Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Virgulă înainte de iar

Despre virgule nu comentăm foarte des, pentru că e posibil să ieșim și noi așa-și-așa dacă e să ne ia cineva la puricat. Însă există și cazuri în care lucrurile sunt foarte, foarte clare, iar acesta este unul dintre ele. Da, categoric punem virgulă înaintea lui ”iar”, însă numai dacă vorbim despre conjuncție! Dacă este adverb, sunt șanse mari să nu fie nevoie de virgulă (de exemplu, ar fi greșit să scriem ”râde, iar de mine”).

Când punem virgule 11

NU pentru a evita artificial o cacofonie!

Când punem virgule 10

Între cuvinte care se repetă identic (abia, abia) sau cu unele modificări (slab, slăbuţ).

Exemple:

Se mişca încet. Abia, abia ajungea din urmă un melc.

Nu l-am mai văzut de multă vreme, iar acum e slab, slăbuţ.

Când punem virgule 9

NU înainte sau după “şi”, dar fiecare caz are excepţia sa. Se poate pune virgulă înaintea lui “şi” în cazul unei enumeraţii (Spera să vadă şi Parisul, şi Londra, şi Berlinul.). De asemenea, există şi situaţii în care virgula poate sta nestingherită şi după “şi”, respectiv în cazurile în care virgula are rol de paranteză (Înţelesese ce are de făcut şi, fără a mai sta pe gânduri, apăsă pe trăgaci.)

Când punem virgule 8

Nu înainte de etc. Deşi virgula e la locul ei în cadrul enumerărilor, etc. (et caetera) înseamnă şi celelalte. Iar înainte de şi nu punem virgulă (da, sunt şi aici excepţii, dar vorbim despre ele altă dată).

Când punem virgule 7

Pentru a despărţi o condiţională de restul frazei.

Exemplu: Dacă nu iei măsuri, nu se va schimba nimic.

Când punem virgule 6

După o interjecţie. – Brr, tare frig s-a mai făcut!

Când punem virgule 5

Când NU separăm subiectul de predicat.

Când punem virgule 4

“Aşadar” se desparte de restul propoziţiei prin virgulă.

Exemplu: L-am întrebat, aşadar, ce vrea de fapt.