Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Un procent de

[via Facebook]

Am fost întrebați dacă e corectă formularea ”un procent de 25%”, așa că am fugit la DEX. Definiția arată exact așa:

Procent = A suta parte dintr-o cantitate dată; proporție în raport cu o sută; sutime, procentaj; dobânda calculată la o sută de unități monetare pe interval de un an.

Și mi se pare că e într-o zonă destul de gri ideea de procent. Sensul primordial al procentului e sigur de 1%, iar această interpretare ar face greșită formularea de mai sus (alternativa corectă fiind ”25 de procente”). Doar că procentul se mai definește și în relație cu ideea de proporție, e sinonim și cu procentaj (definit, la rândul său, ca fiind un ”calcul făcut pentru stabilirea procentului; cifra obținută prin acest calcul”) și se vorbește inclusiv despre acel sens cu dobânda (care pentru mine e, sincer, o noutate). Iar toate trei mă duc cu gândul și la alte cifre, nu doar la 1.

Nu știu, poate greșesc și merită discutat. Deocamdată tind să cred că formularea inițială poate fi corectă, măcar pentru un sens secundar (extins) al conceptului de procent. Cumva, mi se pare că seamănă cu situația cifrei. Teoretic, sensul propriu al lui cifră acoperă strict numerele naturale cuprinse în intervalul (închis) 0-9: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Însă cifra a ajuns să fie sinonim și pentru numere/valori mai mari decât zece.

Cristian, îți mulțumim pentru inspirație!

PS: Cred că nu strică să încercați să reformulați de fiecare dată când ajungeți pe teritoriu nesigur, iar formularea în discuție se poate armoniza într-o formă care să fie corectă mai presus de orice dubiu.

PPS: Nu e păcăleală! Nu ne jucăm cu lucruri serioase :) Dar cu mascota putem să ne jucăm fără probleme:

bufnita-1-aprilie

A (se) înăduși sau A (se) înnăduși

Admit că am asta de multă vreme pe listă și am tot evitat cu grație subiectul, pentru că nu am găsit un răspuns. De fapt, nici acum nu îl am.

Ideea vine dintr-un comentariu de la articolul cu înotul și da, e clar, a (se) înăduși sau a (se) înăbuși par să se abată de la sfânta regulă a celor doi de n, pentru că ambele verbe se formează prin compunere: în + năduși, respectiv în + năbuși.

E interesant că formele a (se) înnăduși, respectiv a (se) înnăbuși par să fi existat în forma cu doi de n în dicționarele mai vechi. Așa că singura explicație pe care o pot deduce deocamdată e că, la un moment dat, uzul a impus formele cu un singur n. Astăzi, DEX și DOOM consemnează exclusiv formele a (se) înăduși și a (se) înăbuși.

Alphred, îți mulțumim pentru inspirație! Și la fel de recunoscători vom fi și celor care pot să ne ajute cu o explicație mai amplă.

Doi gemeni – pleonasm?

[via Facebook]

Presupun că majoritatea tindem să ne gândim la doi frați/două surori atunci când vine vorba despre gemeni. Și probabil că e normal să fie așa, pentru că e cea mai comună formă (naturală) de sarcină multiplă. De fapt, inclusiv dacă ne uităm în DEX aflăm că geamănul este ”ființa care a fost născută odată cu altă ființă și de către aceeași mamă sau femelă”, ceea ce tinde să ne ducă cu gândul tot spre doi indivizi. Doar NODEX nuanțează puțin, notând că ar fi vorba despre ființe născute ”în același timp cu altul (sau cu alții) de o mamă”. Iar eu cam așa știam că stau lucrurile, respectiv că tot gemeni sunt și tripleții, și cvadrupleții, și octupleții etc.

Așadar, am verificat mai departe în dicționare. Definiția tripleților nu m-a lămurit pe deplin, pentru că sună exact așa: ”fiecare dintre cele trei ființe care provin din aceeași sarcină”. În schimb, de la patru în sus, definițiile încep să includă ideea de gemeni:

Cvadruplet = unul din patru gemeni;

Cvintuplu = grup de cinci gemeni;

Octuplet = fiecare dintre cei opt gemeni.

Concluzia? Probabil că formularea ”doi gemeni” nu e tocmai pleonasm.

Mireia, îți mulțumim pentru sugestie!

Să crești mare!

[via Facebook]

Am fost întrebați dacă expresia ”să crești mare” e sau nu pleonasm și, sigur, e tentant să spunem că ar fi. La urma urmei, verbul a crește înseamnă, în esență, a se mări. Dar DEX menționează expresia în sine și, oricum, e o formulă destul de simpatică pe care o folosim, de regulă, într-o discuție cu un copil (sau, în fine, poate cu un adult, într-o notă foarte ludică).

Așadar, dacă apare în dicționar, e bună de folosit! :)

Mireia, îți mulțumim pentru sugestie!

Condiție medicală

[via Facebook]

Ce spuneți? E condiție medicală un hibrid romenglezesc, ruda dubioasă a lui ”medical condition”? Eu încă nu trag nicio concluzie, pentru că da, primul impuls (și e puternic) e să etichetez asta drept romgleză. Plus că, zău, de ce i-aș spune condiție medicală dacă pot foarte bine să-i spun afecțiune, boală, tulburare, sindrom sau cum i s-ar mai potrivi, după caz.

Pe de altă parte, m-am uitat lung la definiția condiției:

Condiție = fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula; (la plural) împrejurările în care se petrece un fenomen; clauză a unei înțelegeri, a uneo convenții, a unor negocieri; (termen juridic) eveniment viitor și nesigur de care depinde nașteresa sau stingerea unui drept, a unei obligații; situație juridică a unei persoane; situație socială a cuiva; (sport) în sintagma ”condiție fizică”, cu sensul de stare a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale.

Și, sinceră să fiu, pe ici, pe colo s-ar putea potrivi măcar cu vreun sens secundar sau figurativ. La urma urmei nici condiția din ”condiția fizică” nu e musai foarte departe de subiectul discuției.

Așadar, cum votăm? E sau nu romgleză?

Cristian, îți mulțumim pentru sugestie!

Stress sau Stres

[via Idei]

Nu ne place, dar face parte din viața noastră de zi cu zi, așa că a fost un împrumut necesar. Și ne-a fost suficient un singur s final, așa că forma corectă este stres. O vreme am trăit și eu cu impresia că ar fi stress, însă un singur dicționar de neologisme din anii ’80 pare să-l fi menționat în forma aceasta și inclusiv acolo apărea doar ca variantă.

Mani, îți mulțumim pentru sugestie!

Mână curentă

[via Facebook]

Dacă vă uitați în DEX, descoperiți că mâna curentă ar fi un sininom pentru balustradă. Dacă mai investigați pe site-uri specializate în construcții și amenajări, descoperiți că unele tind să se refere la mâna curentă ca fiind strict partea pe care o atingem și nu întreg ansamblul. Adică, dacă e să luăm ca exemplu poza de mai jos, mâna curentă ar fi doar partea de lemn, iar balustrada ar include-o, alături de structura de fier forjat:

file000875098596

Dacă avem vreun specialist printre cititori, primim cu drag completări și nuanțe. Dacă nu, măcar ați aflat, în mare, despre ce e vorba :)

Alex, îți mulțumim pentru sugestie!

Ingenuitate și Ingeniozitate

VictorCh ne-a atras atenția (aici) că a găsit un exemplu nefericit de ingeniozitate. De ce nefericit? Pentru că era ”romenglezit” și marcat drept ”ingenuitate”, de la ”ingenuity”. Doar că în limba română ingenuitate înseamnă ”simplitate, naturalețe împletită cu sinceritate și naivitate; puritate, candoare (în comportări)”, iar ingeniozitatea e cea care are legătură cu ”inventivitatea, măiestria, iscusința, dibăcia”.

Victor, îți mulțumim pentru sugestie!

Micul dejun sau Mic dejunul

[via Idei]

Micul dejun (masa de dimineață) ar trebui să fie forma corectă și există inclusiv în DEX, la definiția lui dejun (masa de prânz), mențiunea ”în sintagma micul dejun”. DOOM2 nu zice nimic, însă aș zice că mic dejunul ar fi fost corect doar în varianta mic-dejunul, deci ca formă articulată a lui mic-dejun (după principiul prim-ministrului). Doar că mic-dejun nu există ca atare nici în DEX și nici în DOOM.

Alin, îți mulțumim pentru sugestie!

PS: Cu ocazia asta am descoperit că în DOOM2 există mic-gros, dar n-aș putea să vă spun și ce înseamnă. E sigur substantiv și înțeleg de aici că s-ar putea să se refere la o specie de magazin care exista pe timpul comunismului. Problema este că nici autorului acelui articol nu pare să-i fie foarte clar ce și cum, așa că orice completare e bine-venită.

PPS: Am mai aflat ceva și mulțumită comentariilor – limba română l-a adoptat și pe brunch, masa dintre micul dejun și prânz.