Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Non-stop sau Nonstop

Răspunsul e simplu – varianta corectă este non-stop, nu nonstop sau non stop etc. Doar că, în timp ce unii au probleme cu scrierea, alții par să aibă probleme cu înțelegerea sensului din spatele conceptului. De exemplu:

non-stop

DEX spune că non-stop se referă la ceva „(care este) fără întrerupere; continuu”. Însă știm deja că realitatea e percepută diferit de fiecare dintre noi și probabil că așa se explică de ce în exemplul de mai sus ideea de „non-stop” are, totuși „stop”. Ba chiar e un „stop” variabil – în București e la ora 16:00, în Brașov pe la 13:00, în Constanța la 14:30 etc. Singura certitudine e că duminica se exclude din orice „non-stop” care se respectă :)

Dă-le sau Dăle

[via Idei]

Exact ca și pentru perechea dă-i/dăi, forma corectă este, mai presus de orice dubiu, cea cu cratimă:

  • dă-le, o formă ceva mai fluidă de a spune ”dă lor”, deci compusă dintr-un verb (a da) și pronume (le);
  • dăle nu e corect în nicio circumstanță. Poate doar scris fără diacritice, respectiv dale (forma de plural pentru dală – un fel de placă folosită la pardoseli, pavaje sau placaje de zidărie). Dar în condițiile în care aici vorbim despre un substantiv chiar nu văd cum s-ar putea confunda cele două.

LJPkFioN

Cristian, ne bucurăm că ai vrut să-ți clarifici acest aspect și că ne-ai întrebat. Sperăm să te ajute explicația.

Ce se întâmplă când nu scrii corect?

Sigur am mai scris asta prin alte articole sau am mai presărat frânturi prin fel de fel de comentarii, dar simt eu că a venit vremea să le pun cap la cap și să rămână scrise într-un singur loc. Nu de alta, dar s-a întâmplat ca în ultimele zile să primim mai mult ca de obicei comentarii din categoria ”și ce dacă e corect așa?”. Să nu mă înțelegeți greșit, chiar nu vreau să sune ironic sau superior, dar eu nu prea pricep de ce mai ajung unii să caute forma corectă dacă tot n-au de gând să o folosească…

OK, înțeleg că e greu să reconfigurezi circuitele și să-ți bagi în cap că nu e cum știai tu că e. Înțeleg și că majoritatea nu se omoară după schimbările de normă, ba poate că, mai ales după o anumită vârstă, e chiar dificil să te pliezi pe noile reguli. Într-o anumită măsură îi înțeleg inclusiv pe cei care știu că e corect într-un anumit fel, dar își asumă să scrie greșit (conform normelor actuale), pentru că ei cred cu tărie că nu există argumente solide pentru forma considerată corectă în prezent (de exemplu, â și î).

Dar până la urmă care e riscul asociat incorectitudinii? Și ce dacă nu scrii corect? Nu te amendează nimeni, ăia care insistă să te corecteze pot fi etichetați rapid drept ”grammar nazis” (îmi pare rău, nu știu un echivalent bun în română) și de fapt au ei o problemă, iar cei care ar putea să concluzioneze că ai fi prost dintr-o cratimă pusă aiurea nu te cunosc cu adevărat, așa că de ce și-ar permite să te judece? Și oricum nu-ți pasă de părerea lor…

În fond, în afară de câteva comentarii acide prin rețelele sociale, cam ce ar putea să se întâmple așa de rău? Ei bine, pe lângă faptul că s-ar putea să se lipească de tine eticheta de agramat (și alte epitete asociate care sigur nu-ți vor fi pe plac), iar aprecierea asta s-ar putea să nu-ți facă bine deloc dacă va fi din partea unor persoane la a căror părere ții, riscul real vine în situațiile ”cu miză”. De exemplu, la un examen s-ar putea să pierzi, obiectiv, puncte importante pentru ceva destul de ușor evitabil și un examen ratat îți schimbă uneori tot cursul vieții. Dar mai rău decât atât, te asigur că orice angajator (care se respectă) îți va judeca CV-ul și scrisorile de intenție și prin prisma acestui aspect…

La un moment dat în viața asta am avut un job care presupunea, printre altele, și oarece activități de resurse umane. Am încercat întotdeauna să pun cumva în paranteză dragostea mea pentru scrierea corectă și să pun în balanță mai ales criteriile relevante pentru posturile în discuție. Doar că, în ciuda faptului că nu era vorba despre cine știe ce super-joburi, cratimele puse aiurea, i-urile în plus/minus sau ”k”-urile în loc de ”ca”-uri clar n-au câștigat puncte și nu pot să-mi amintesc de nici măcar un caz în care oamenii cu pricina au fost angajați. Pur și simplu fac impresie proastă și cred că greșelile astea sunt percepute, aproape inconștient, ca indicatori de performanță scăzută și, bonus, pur pariu că mulți le consideră că ar veni la pachet cu alte trăsături pe care nu și le doresc de la viitorii angajați.

Oricum, dacă oamenii despre care v-am scris mai sus nu s-au calificat pentru posturi în vânzări care nu impuneau experiență și nici nu ofereau salarii fixe, mi-e greu să-mi dau seama unde și-au găsit loc. Poate că unii au avut pur și simplu noroc în altă parte, poate că alții și-au găsit vreo pilă, vreo doi-trei s-ar putea să fi câștigat la loto/moștenit averi/căsătorit avantajos. Cine știe? Însă e nesănătos să te bazezi pe hazard și cred că trebuie să faci tot ce poți ca să te transformi mereu în cea mai bună formă a ta. Sincer, nu-i mare lucru să înveți să scrii corect, pentru că e logic motivul pentru care cratima există sau nu într-un loc, nu e mare greutate să surprinzi raționamentul din spatele lui fi/fii/fiii etc. Trebuie doar să vrei! Nu spun că subit ți se vor deschide toate ușile, dar sunt destul de sigură că s-ar putea să ți se fi închis niște uși din acest motiv.

Adică, foarte pe scurt, n-ai nimic de pierdut dacă scrii corect, dar s-ar putea să n-ai habar cât de mult ai pierdut deja din cauza unor greșeli care ar fi putut fi destul de ușor evitate.

Cui sau Cu-i

Asta e sigur din categoria celor despre care nu-mi vine să cred că scriu, dar l-am găsit pe ”cu-i” într-un comentariu pe Facebook… Iar dacă pentru majoritatea anomaliilor reușesc să găsesc explicații care să justifice originea confuziilor, cratima din cu-i mi se pare chiar rătăcită fără sens.

Oricum, indiferent dacă îl folosiți ca substantiv sau pronume, e clar, cui n-are cratimă!

PS: ”Cu-i” pare să apară mai degrabă în construcțiile de tipul ”cui îi”, iar asta m-a făcut să mă gândesc la cui-i. Teoretic, cratima ar suplini î-ul, dar totuși nu-mi amintesc să mă fi întâlnit vreodată cu forma asta. De ce oare?

#SpuneiCuUnCantec

Dragă Coca-Cola,

Spune-i cu un cântec, dar spune-i și cu cratimă! OK, înțelegem că hashtag-urile nu-s prietene cu spațiile și de asta se delimitează cuvintele prin majuscule, înțelegem că lumea online are adesea reguli ceva mai flexibile, înțelegem că diacriticele-s și ele frecvent în paranteză etc. Însă nu vedem ce rău putea să facă biata cratimă omisă din ”Spunei”…

Vaișamar sau Vai și-amar

[via Idei]

N-aș fi ghicit că e o expresie atât de populară, dar oamenii tind să ne scrie când se intersectează nefericit de frecvent cu anumite greșeli… Așadar, cu siguranță nu poate fi corectă forma vaișamar. Chit că e genul de expresie pe care o spui cu patos, dintr-un foc, pronunția n-ar trebui să ne inducă în eroare. În schimb, sunt sigur corecte vai și amar ori vai și-amar.

Dar ce spuneți despre vai ș-amar? Teoretic, n-ar trebui să fie greșită, însă o asociez mai degrabă cu o formă regională.

Alina, îți mulțumim pentru sugestie!

Deși sau De-și

Încă ne dă mari bătăi de cap cratima și aș fi tare curioasă să aflu, statistic, câți elevi au greșit subiectul aferent de la BAC…

Dar să revenim la deși/de-și. Ambele pot fi corecte, însă nu se referă la același lucru. Deși este conjuncție și se poate înlocui cu ”măcar că, cu toate că” (e drept că deși este și formă de plural pentru des, dar cratima nu prea pare să-și bage coada și-n inima adjectivului, ci mai degrabă se dă pe lângă conjuncție). În schimb, de-și este o formă condensată a lui dacă/de își.

Exemple corecte:

Deși are un preț mai mare, nu e neapărat mai bună.

De-și pune mintea la contribuție, înțelege.

Exemple greșite:

De-și i-am spus de atâtea ori, tot nu pricepe!

Deși aduce aminte, sigur, cumpără!

Mihai Gâdea și cratima buclucașă

Dacă ați fost un pic tentați să vedeți ce e cu linkurile care-l puneau pe Mihai Gâdea în relație cu aspecte de genul ”AGRAMAT”, ”greșeală gramaticală COLOSALĂ”, ”JENANT” etc., dar totuși nu accesați mizerii dintr-astea scandaloase din principiu, aflați, pe scurt, că omul a scris pe Facebook ”da-ti share” în loc de ”dați share”.

Pentru unii e motiv de jubilare, iar pentru alții o mare decepție (căci da, omul ăsta antrenează mari pasiuni). Noi doar vă reamintim, scurt și la obiect, că dați este o conjugare a verbului a da la persoana a II-a (voi dați, să dați), iar ”da-ti” (dă-ți, dacă e să-l mobilăm cu toate diacriticele) s-ar traduce în ”dă ție”, adică verb și o formă neaccentuată de pronume.

Între timp, firește, postarea cu pricina a dispărut, iar în schimb a apărut un mesaj prin care își cere scuze, cu mențiunea că pagina sa are conținut publicat de mai mulți moderatori. E o practică destul de comună ca de paginile vedetelor să se ocupe alți omuleți, deși, între noi fie vorba, primul criteriu de selecție pentru cei care s-ar ocupa de imaginea mea în rețelele sociale ar fi, clar, să știe să scrie corect. În realitate, habar n-am dacă într-adevăr a fost greșeala lui sau nu. Nu face parte nici din marile mele simpatii și nici din marile mele antipatii, deși recunosc că m-a surprins să citesc că ar fi făcut o asemenea greșeală, pentru că, peste toate păcatele, trăiesc cu impresia că ar fi un om inteligent și bine pregătit.

Dă-i sau Dai

Sinceră să fiu, nu știu cum ajungi să scrii chestii de genul ”iti da-i seama”, dar uite că destui fac asta fără remușcări. Oare dacă ar scrie cu diacritice le-ar fi mai clar și care e povestea din spatele cratimei (măcar în acest caz particular)?

  • dai” e o conjugare a verbului ”a da” (de exemplu – tu dai prea mulți bani pe vicii);
  • dă-i” vine de la ”dă lui” (de exemplu – dă-i/dă lui tot ce are nevoie);
  • dăi” nu există în limba română;
  • da-i” poate în cel mai bun caz să însemne ”dar îi” (de exemplu – da-i/dar îi spune și ei cineva că); totuși, trebuie spus că aici nu prea ne-am lămurit cum e cu apostroful și/sau cratima în asemenea cazuri.

În fine, oricum ne-am învârti, ”îți da-i seama” nu poate fi corect!