Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Frumusețe romenglezească

Frumusețea feminină, deși a fost definită cultural destul de diferit de-a lungul timpului, a fost întotdeauna apreciată și elogiată. Cei care au stăpânit meșteșugul cuvintelor au vorbit despre ea prin figuri de stil remarcabile, iar cei mai puțin pricepuți au punctat-o simplu și direct. Cert este că frumusețea o remarci și adesea te face să exclami.

De fapt, uneori s-ar putea să te zăpăcească atât de tare încât să uiți de tine de-a dreptul și să nu-ți mai găsești nicicum cuvintele. Și-n momente ca acestea spui orice-ți vine la gură, chit că nu-i musai epitet românesc pur. De exemplu:

Screenshot_2015-04-20-13-53-54

Dar, hai, fie, dacă mi-ar spune mie careva că-s ravisantă, nu cred că i-aș da cu DOOM-ul peste ochi… Probabil nici DEX-ul nu l-aș scoate la înaintare dacă mi s-ar spune că-s glamour, deși tot mi-ar zgâria un pic receptorii:

Screenshot_2015-04-20-15-35-27

Asta e, complimentu-i compliment și-l primești cu plăcere, zâmbet și mulțumiri. Dar ce-ar fi să ne căutăm bine cuvintele când facem aprecieri? Nu e nimic în neregulă cu alternativele neaoșe ca: frumoasă, elegantă, fermecătoare, superbă, minunată etc.

Briliant sau Genial

Dacă te uiți în DEX și DOOM, descoperi că în limba română briliant e doar substantiv și se referă la un ”diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii”.

Însă, dacă ciulești urechile, uneori ai să descoperi că unii folosesc briliantul și pe post de adjectiv. Chiar astăzi am citit un anunț în care cineva căuta niște omuleți ”brilianți”. Și s-ar putea să fiu răutăcioasă, fixistă și hipercorectă, dar adjectivul briliant mie mi se pare o formă de romgleză. Dar îmi explic de ce au unii nevoie de el. Genialul neaoș s-a banalizat de când au devenit geniali și pantofii, și papanașii etc.

A book-ui

În ultimii ani m-am educat să fiu cât mai tolerantă posibil și, zău, limita mea de toleranță e destul de sus pentru multe lucruri, gramaticale sau nu. Dar zău m-am făcut arici când am citit azi un text în care scria că cineva își ”book-uise” ceva…

Sunt cuvinte din romgleză despre care înțeleg de ce au apărut în uzul maselor. Sunt contexte în care mi se par (unele) rezonabile, ba, câteodată chiar necesare. De exemplu, DOOM n-avea cum să fi făcut față la toată avalanșa de termeni specifici rețelelor sociale. Adică, na, cum ai traduce tweet? Cam cât de barbar și forțat ar fi să-i spui ciripit? :)

Dar verbul ”a book-ui” chiar poate să dispară veșnic din româna noastră cea de toate zilele. Putem planifica, putem face rezervări, putem programa, iar alternativele astea neaoșe îmi vin rapid în minte, fără să mai sondez după sinonime. OK, și eu folosesc platforma booking.com și-i spun pe nume când vine vorba despre ea, dar mi s-ar părea atât de ridicol să spun că ”mi-am book-uit o cameră la Hotel X”…

Customizat

Ah, cum de n-am scris până acum despre una dintre mostrele mele preferate de romgleză? Nu de alta, dar am impresia că e chiar printre romenglezismele pe care le aud cel mai frecvent. Iar asta probabil pentru că-s mulți cei care se tot chinuie să ne vândă câte ceva și se știe că-ntotdeauna e o idee bună să-i lași clientului impresia că oferta pe care o lansezi e special adaptată nevoilor lui. Și așa ne tot trezim cu propuneri customizate.

Bine, nu pun în ecuație că m-aș lipsi de multe dintre propunerile astea (mai ales pentru că majoritatea sunt nesolicitate), dar dacă tot mi le bagi în ochi, dragă vânzătorule, spune-le, te rog, oferte personalizate. Sau individualizate? Ori fix cum ți-am scris mai sus – că sunt ”special adaptate nevoilor mele”.

Condiție medicală

[via Facebook]

Ce spuneți? E condiție medicală un hibrid romenglezesc, ruda dubioasă a lui ”medical condition”? Eu încă nu trag nicio concluzie, pentru că da, primul impuls (și e puternic) e să etichetez asta drept romgleză. Plus că, zău, de ce i-aș spune condiție medicală dacă pot foarte bine să-i spun afecțiune, boală, tulburare, sindrom sau cum i s-ar mai potrivi, după caz.

Pe de altă parte, m-am uitat lung la definiția condiției:

Condiție = fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula; (la plural) împrejurările în care se petrece un fenomen; clauză a unei înțelegeri, a uneo convenții, a unor negocieri; (termen juridic) eveniment viitor și nesigur de care depinde nașteresa sau stingerea unui drept, a unei obligații; situație juridică a unei persoane; situație socială a cuiva; (sport) în sintagma ”condiție fizică”, cu sensul de stare a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale.

Și, sinceră să fiu, pe ici, pe colo s-ar putea potrivi măcar cu vreun sens secundar sau figurativ. La urma urmei nici condiția din ”condiția fizică” nu e musai foarte departe de subiectul discuției.

Așadar, cum votăm? E sau nu romgleză?

Cristian, îți mulțumim pentru sugestie!

Foldabil

foldabil

Dragă Lufthansa,

Ai auzit vreodată de cuvântul pliabil? E de-al nostru și-și face bine treaba de fiecare dată când e nevoie de el. Însă foldabil nu e termen românesc și, zău, nici n-avem nevoie de el.

Mulțumim,

Emi și Alex, echipa scri.ro.

Smart

Mi se pare că aud acest cuvânt atât de des în fel de fel de conversații, încât azi am simțit nevoia să pun mâna pe DOOM și să verific dacă nu cumva l-am împrumutat oficial. Dar nu, stați liniștiți, încă nu e cazul și nici nu văd necesitatea. OK, mi se pare complet rezonabil să-l aud în expresia ”smart casual”, pentru că nu știu să avem vreun corespondent satisfăcător, iar traducerea forțată mi s-ar părea o exagerare.

În rest, când aud chestii de genul ”să iei o decizie smart” sau alte dude similare, zău, mă dor urechile. Smart poate fi tradus în limba română fără niciun fel de problemă și, în funcție de nuanță, se echivalează perfect prin deștept sau inteligent (încă mai deliberăm aici dacă/cum se diferențiază), spiritual, abil etc.

Rezoluție

E început de an, așa că, inevitabil, găsim la tot pasul liste ambițioase de proiecte pentru 2015. Majoritatea își jură iar (a câta oară?) că anul ĂSTA va fi cel în care slăbesc/merg la sală/se lasă de fumat/alocă mai mult timp lecturii/se dezvoltă personal/dedică mai mult timp familiei/pun bazele propriei afaceri etc. Mă întristează mereu că, probabil, cam 1% dintre auto-promisiuni se vor îndeplini, iar resul de 99% se vor recicla (la fel de incert) și la început de 2016.

Mă rog, între noi fie vorba, eu nu cred deloc în povestea asta cu ”de la început de an”, ”de Luni”, ”de pe 1 a lunii” etc. De exemplu, una dintre marile mele realizări s-a pus în mișcare la mijloc de Iunie, într-o zi de Miercuri și singurul motiv pentru care am dus la capăt lupta cu pricina (care a durat mai bine de un an și, într-o anumită formă, continuă și azi, la câțiva ani distanță) a fost simplul fapt că atunci chiar mi-am dorit lucrul ăla cu adevărat.

Însă, e drept, primul pas e întotdeauna să vrei și poate pe unii îi ajută și presiunea unei promisiuni făcute public. În rest, binele meu personal e relativ independent de succesul sau eșecul rezoluțiilor pompoase de astăzi, motiv pentru care evit judecățile de valoare. Dar am o rezervă măricică atunci când vine vorba despre cuvântul rezoluție în sine, pentru că am senzația că-i un pic ”romglezit”. ”Resolution”, părintele împrumutului, se referă la ”decizia fermă de a face sau nu ceva”. Rezoluția românească, în schimb, se referă, conform DEX, la:

  1. hotărâre luată în urma unor dezbateri colective
  2. rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc.
  3. dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic (în medicină)
  4. desființare retroactivă a unui contract cu executare imediată pentru neexecutarea uneia dintre oblicațiile reciproce ale părților (în științele juridice).

Oricum, putem să zicem că-i ușor discutabil aspectul și poate nici n-are importanță cum îi spuneți, dacă vă țineți de treabă, nu? Noi tot vă urăm succes! Dar poate reușiți să vă faceți listele de planuri cu alt nume :)

Epic și legendar

Am tot fost tentată să cred că epic și legendar s-ar înscrie în categoria romgleză atunci când sunt folosite cu sensul de fabulos, grandios, fantastic, extraordinar etc. Dar n-ar fi prima dată când greșesc, iar astăzi a venit vremea să cercetez și să văd dacă teoria mea se confirmă sau nu. Ei bine, teoria mea se infirmă.

Conform DEX, ar fi corect să vă referiți la un concert legendar sau la o seară epică etc. La urma urmei, multe conversații capătă nuanțe superbe tocmai datorită sensurilor figurate ale cuvintelor pe care le folosim.

BARNEY