Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

„Romgleza” și gramatica limbii române

Gata, nu se mai poate! Revenim, disciplinat, la scris :)

OK, azi trișăm un pic, pentru că textul nu ne aparține. L-am primit exact în forma de mai jos prin e-mail:

Dupa 1989, in urma deschiderii catre Occident si datorita internetului, multinationalelor, calatoriilor, romanii au inceput sa cunoasca si sa utilizeze din ce in ce mai mult limba engleza. Intr-atat de mult, incat in anumite medii, intre profesionisti, dar nu numai, se vorbeste deja ceea ce se poate numi o “romgleza”.

Influenta englezei este evidenta si simplu de explicat cand vorbim de imprumuturi in vocabular. Cuvinte din engleza, deadline, target, multitask, leadership, job, trend, graduation sunt la ordinea zilei in exprimarea noastra, desi pentru unii termeni exista echivalent in limba romana, deci nu toti ar fi necesari.In acest caz unele cuvinte se preiau ca atare, altele sunt supuse formelor flexionare romanesti: am forwardat, m-am focusat,agenda summitului, servisarea portofoliului etc.

Influenta nu se reduce insa la cuvinte imprumutate, ci se observa, din pacate, tot mai des in structura gramaticala a limbii romane.

Calitatea invatamantului nostru scazand vizibil in ultimii ani, o consecinta fireasca este slaba cunoastere a gramaticii si, ca urmare, utilizarea incorecta a limbii romane, mai cu seama in randul tinerilor.

Conjugate, aceste tendinte conduc la constructii incorecte in limba romana, calcuri lingvistice aberante, modificari ale categoriilor gramaticale, schimbari de sens cu consecinte in gramatica etc. Iata doar cateva exemple, care insa confirma o tendinta.

Verbul a displacea este in limba romana un verb intranzitiv, construit cu pronumele in dativ. Ex: Imi displace aceasta persoana. In limba engleza dislike este insa verb tranzitiv. Ex: All the people dislike her. Astfel ca s-a ajuns sa se spuna si la noi: Toata lumea o displace, in loc de: Ea displace tuturor. Greseala este foarte des intalnita, mai ales in traducerea filmelor, pe aceasta cale a si patruns in vorbirea de zi cu zi. Este incorect sa conjugi astfel : Eu o displac/Tu o displaci….

Verbul a(-si) asuma este un verb tranzitiv, construit cu pronumele reflexiv in dativ. Sensul lui este de a lua asupra sa, a-si insusi. Ex: Eu imi asum aceasta vina. Totusi foarte des este astazi folosit fara pronume, dupa modelul englez. Ex: I assume this. L-am gasit utilizat astfel, de multe ori, chiar de catre Andrei Plesu, Q.E.D.

Modificarile gramaticale sunt deseori consecinta evolutiei semantice a cuvintelor, schimbarilor de sens sau atribuirii de sensuri noi unor cuvinte, prin contaminare. Verbul a abuza a suferit in vremea din urma o modificare radicala. Pe de o parte largirea sferei semantice, fiindca in limba romana a abuza nu facea in trecut referire la o persoana. Verbul avea si mai are sensul de a uza in exces, a profita de ceva, nu de cineva! Ex: Am abuzat de ospitalitatea/ timpul/ disponibilitatea ta. Dar, dupa modelul englez, a imprumutat si sensul de a intrebuinta violenta asupra cuiva.

Pe de alta parte, din cauza adaugarii acestui sens, verbul intranzitiv a devenit tranzitiv si asa s-a putut forma si participiul abuzat, dupa englezescul abused, care a devenit norma astazi, ajungand sa se vorbeasca zilnic de copii abuzati, femei abuzate.

Iata, déjà o greseala initiala a devenit norma!

Verbul a confrunta, verb tranzitiv, are in limba romana sensul de a pune fata in fata doua sau mai multe persoane, diferite de subiect, pentru a verifica spusele lor. Ex: I-am confruntat, ca sa vad care din ei spune adevarul. Pentru ca in limba engleza to confront inseamna si a infrunta, s-a ajuns la constructia: L-am confruntat in dimineata aceea. Greseala este, din pacate, foarte des intalnita. Aproape nu se mai utilizeaza verbul potrivit pentru aceasta situatie: L-am infruntat. In schimb este corecta in acest caz utilizarea verbului intranzitiv, reflexiv a se confrunta si atunci se poate spune: M-am confruntat cu el in dimineata aceea.

Interesant este ca, desi unele dintre sensurile noi si utilizarile cuvintelor de mai sus exista si in limba franceza si marea majoritate a neologismelor din limba romana provine din franceza, totusi aceste modificari nu s-au produs decat in vremea din urma, sub asaltul limbii engleze din filme, de pe internet, patrunzand in vorbirea de zi cu zi.

Evolutia limbii este fireasca in toate timpurile si in orice spatiu, unele abateri vor deveni norma sau nu, dar conduita de recomandat este o mereu mai buna cunostere a gramaticii si a vocabularului limbii romane si o mai mare precautie in preluarea modelelor straine.

Georgeta Panait, îți mulțumim pentru efort, pentru timpul acordat și, în fond, pentru încredere, dacă ai considerat că scri.ro ar fi locul potrivit pentru a transmite acest mesaj!

A introduce sau A prezenta

10840986104_fa768f55ab_b

Am fost vineri la Webstock (da, cu tot cu Bufniță) și chiar a fost o experiență foarte plăcută. Doar că, fiind un eveniment dedicat oamenilor din mediul online, mi-era clar că am să aud o mulțime de romenglezisme. Oricum, v-am mai spus, sunt unele care mi se par justificate, mai ales din limbajul „tehnic” al mediului online, unde lucrurile sunt extraordinar de dinamice, iar dicționarele noastre chiar n-au cum să țină pasul. Ba, mai mult, sunt destule circumstanțe în care sună forțat și artificial să insiști să aproximezi un termen consacrat într-un mediu cu o propoziție întreagă formată din cuvinte „de dicționar” (să zicem, de exemplu, că ați vrea să evitați cuvântul tweet și ați insista să-i spuneți „mesaj în rețeaua socială Twitter” – nu sună grozav și nici nu e foarte clar, pentru că există în rețeaua cu pricina și direct messages).

Dar barbarismele pur și simplu îmi zgârie timpanele. Și mă pregăteam să mă plâng că vineri am auzit un „Permiteți-mi să îl introduc pe […]”. Primul meu impuls a fost să strâmb din nas și să-mi spun în sinea mea că formula naturală era „Permiteți-mi să vi-l prezint pe […]”, iar introduc ăla era un hibrid trist al englezescului to introduce. Însă știți că am obiceiul să verific înainte să scriu aici și trebuie să admit că tura asta DEX m-a cam băgat în ceață:

A introduce = A face ca cineva sau ceva să intre, să pătrună în ceva, undeva; a băga, a vârî; a include, a adăuga, a îngloba; (reflexiv) a intra undeva (cu forța/pe furiș); A face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc.; a ajuta pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate; A pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică etc.).

Practic, aș spune că niciunul dintre sensuri nu are exact accentul lui „a prezenta”, mai ales dacă este vorba despre a prezenta un individ unei alte persoane sau unui grup foarte restrâns. Altfel, recunosc, partea cu „a face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc.” ar putea fi aproximată cu sensul lui „a prezenta”, deși aș spune că cel din urmă e mai degrabă o acțiune punctuală, iar primul e mai mult un proces, așa că în cel mai propriu sens nu sunt nici așa sinonime perfecte.

Așadar, ce ziceți? Eu sigur n-am să-l folosesc pe „a introduce” cu sensul de „a prezenta”, dar dacă măcar m-a pus pe gânduri și ar putea să se întâlnească pe terenul sensurilor secundare sau figurate, nici nu-l pot eticheta categoric drept „romenglezism”.

Genuin sau Autentic

Da, da, știu. A chiulit bufnița cu nesimțire și-o să mai lipsească încă niște zile. Dar astăzi e musai să vă scriu despre asta! Și-așa mă chinui de vreo săptămână să-mi fac timp pentru această descoperite ȘOCANTĂ!!! (Cel puțin pentru mine.)

Așadar, ȘOC și GROAZĂ! N-O SĂ-ȚI VINĂ SĂ CREZI! Dar genuin chiar e un cuvânt cu drepturi depline în limba română. Și nici măcar nu e de ieri, de azi! Adică eu aș fi pariat aproape orice că e o mostră enervantă de romgleză, dar l-am descoperit inclusiv într-un dicționar interbelic.

Diamond_princess_cut

Genuin = natural, veritabil, pur.

A bookui

Image-152-

August. Senin, cald, frumos. Moment perfect pentru concedii și vacanțe. Și în același timp e perioada în care par să mă întâlnesc cel puțin o dată pe zi cu monstruozitatea asta de verb – a bookui. OK, înțeleg, e din ce în ce mai ușor să ne petrecem zilele libere în afara țării, dar garantez că vă veți simți exact la fel de bine pe unde mergeți și dacă spuneți că ați rezervat (ați cumpărat bilete, ați aranjat, ați planificat etc.). Chiar nu e nevoie să ne spuneți că v-ați bookuit nu-știu-ce.

Spectacular sau Spectaculos

file000748124327

Era să le bat obrazul pe nedrept unor oameni. Vorbeau despre ceva cu adevărat impresionant și i-au spus spectacular. Iar primul meu gând a fost că am mai dat peste o mostră de romgleză inutilă… Însă DEX m-a lămurit că-i de-al nostru, ba chiar îl avem în limba română de atât de mult timp încât apărea și într-un dicționar din perioada interbelică.

E drept, e marcat ca fiind termen livresc, dar e românesc deja de câteva decenii, deci e la fel de potrivit de folosit ca ruda lui bună – spectaculos.

Incentivizare

Adevărul e că, oricât aș fi de încăpățânată să mă țin de limba română pură, DOOM e revizuit mult prea rar pentru a putea face față cu adevărat schimbărilor. De exemplu, postare, status, tweet, profil și mulți alți termeni din rețelele sociale, termeni care s-au înfipt adânc în obiceiurile noastre zilnice, chiar nu au corespondent neaoș. Și chiar sună stupid și artificial dacă încerci să te forțezi să-i înlocuiești cu ce e deja în DOOM. Ei bine, genul acesta de romgleză e aproape o necesitate și nici nu cred că merită efortul de a o evita.

În schimb, există și romengleza ridicolă – e cea cu „oamenii comiși” să facă ceva, cu managerii care „se focusează”, cu ideile care „fac sens” etc. Și da, pentru mine incentivizarea din partea companiilor (sau a oricui altcuiva) e la fel de tâmpită ca celelate pe care le-am menționat. Stimulentele, imboldurile, cadourile și restul sinonimelor pentru toate lucrurile bune care gâdilă motivația ce-au?

file5211241836615

Comis, Committed

La sfârșitul săptămânii trecute m-am întâlnit cu niște foști colegi de liceu. Sunt tineri, deștepți, știu sigur despre ei că știu să scrie corect, dar mi-au mărturisit timid că au preluat, involuntar, niște cuvinte din engleză cu care se întâlnesc în mediul lor corporatist foarte des. Ba, mai mult, pe unele le-au preluat „românizate”.

Bine, n-aș prea vrea să intru foarte adânc în discuția aceea despre justificarea (sau nu) a romglezei, pentru că pe de o parte înțeleg că sfera profesională te modelează în multe privințe, inclusiv în ceea ce privește limbajul. Dar în același timp nu pot să nu mă gândesc că și eu lucrez în mod curent cu limba engleză și încă nu m-am pierdut în ea (deși cred că e corect să punctez că eu nu lucrez într-o companie multinațională, așa că n-am o influență directă din partea unei culturi organizaționale care să mă forțeze să mă „adaptez” la un anumit fel de a vorbi). Chiar am sentimente amestecate despre asta, îmi explic de ce se întâmplă, dar parcă-mi vine să spun că, dacă faci un scop din asta (sau măcar faci un efort voluntar), poți evita să preiei barbarisme; doar că e mai ușor să nu faci un efort :)

Însă vreau neapărat să consemnez aici exemplul care m-a amuzat cel mai tare din discuția de săptămâna trecută: „am comis la proiectul X”. E clar că-n limba română sună într-un mare fel, pentru că verbul a comite înseamnă „a face, a înfăptui, a săvârși”. Dar în limba engleză omuleții „are committed to projects”, adică se implică în proiecte, își iau angajamentul de a le duce la bun sfârșit. Așa că, la final, în romgleza corporatistă lucrătorii harnici „comit la proiecte” (și mi se pare cu atât mai amuzant cu cât în argou expresia „a o comite” nu e deloc de bine și n-ai vrea să „comiți” un proiect pe plantația multinațională).

Client

A realiza sau A-și da seama

Nu știu cum de-am ajuns astăzi să recitesc articolul cu gâscanul, dar m-am împiedicat în propria scriere. Am observat că am folosit verbul „a realiza” cu un sens ceva mai apropiat de englezescul „to realize” decât de verbul nostru neaoș. Era să mă trag bine de urechi pentru porția asta de romgleză, așa că am verificat… Și am să presupun că am verificat și atunci, pentru că ultimul sens consemnat de DEX sună cam așa: „a-și face o idee precisă despre…, a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru”, ceea ce seamănă binișor cu ideea de ”a-și da seama”, nu?

Face sens sau Are sens

Limbile lumii nu se diferențiază între ele doar prin cuvinte și atât. Există diferențe de sintaxă, topică și, în general, există diferențe între manierele în care efectiv se gândesc niște concepte. De exemplu, în limba română poți transforma un enunț afirmativ într-unul interogativ și dacă schimbi doar punctul de la final cu semnul întrebării, respectiv pronunția; în limba engleză, în schimb, regulile formale spun că trebuie să schimbi și topica și să reformulezi într-un fel anume (adică, dacă e să fim riguroși, în limba engleză e musai să spui „Is he writing?” în loc de „He’s writing?”, în timp ce în limba română nu e o problemă să spui „El scrie?”). La fel, limba engleză tinde să aibă o problemă cu dubla negație, iar limba română e mult mai permisivă cu asemenea formulări. Sau gândiți-vă că noi avem doar „el” și „ea”, iar în limba engleză există „he”, „she”, „it”, cel din urmă fiind destinat animalelor și obiectelor neînsuflețite.

Iar diferențele de a privi lumea s-ar putea să se vadă cel mai bine atunci când ne uităm la proverbe. De pildă:

  • ”Though I am black, I am not the devil” este echivalentul românesc al lui „Nu toți cu urechile mari sunt de viță de măgar”;
  • ”A man’s hat in his hand never did him any harm” – „Vorba dulce mult aduce”;
  • ”You have a head and so has a pin” – „Cap ai, minte ce-ți mai trebuie?”.

Așadar, sper să fie destul de clar că uneori nu e suficient să faci o traducere literală, pentru că pur și simplu spui altceva. Și dacă nu e încă suficient de clar, sper ca acest ultim exemplu să spulbere orice urmă de îndoială: când spui câți ani ai, în limba română vei formula aproximativ în forma „am X ani”, dar dacă ai traduce asta în engleză, fără adaptare, respectiv dacă ai spune ”I have X years”, se înțelege mai degrabă că ai X ani la dispoziție ca să faci ceva sau, mai rău, mai ai de trăit doar X ani; invers, dacă ai traduce mot-a-mot forma englezească corectă ”I’m X years old”, ți-ar ieși fix „sunt X ani bătrân”.

Și singurul motiv pentru care m-am străduit să fac o introducere amplă, cu exemple relevante și (sper eu) pe înțelesul tuturor, este că NU vreau să mai aud/citesc despre chestii care fac sens! Da, în engleză e ”it makes sense”, dar în limba română lucrurile au sens, nu-l fac! Hai să renunțăm la expresia asta nefericită. Chiar nu face sens să o folosim, dar are sens să fim mai atenți la ce, cât și cum împrumutăm de la alții.

PS: V-am tot dat exemple din limba engleză, pentru că e limba străină pe care o cunosc cel mai bine și oricum discutam un subiect de romgleză. Însă mi-ar fi plăcut să știu mai bine limba germană, pentru că am impresia că abia mania lor de a compune cuvinte și de a condensa conceptele în șiruri luuuuuungi (deși logice) ar fi fost chiar mai relevantă pentru cauza mea. De exemplu:

Alina și Laurențiu, vă mulțumesc pentru sugestie! :)