Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Ziua națională a imnului României

Imn

E păcat că nu prea îl știm, dar poate măcar astăzi, de ziua lui, ne amintim de el. Vă invit să-i recitiți versurile și să-i citiți și povestea mai amplă – o găsiți aici, iar eu am găsit multe informații noi în acel articol.

Ziua drapelului național al României

Pe 26 iunie celebrăm Ziua Tricolorului, unul dintre simbolurile sub care ne unificăm noi, vorbitorii de limbă română. Nu știu exact câtă lume știe de ce sărbătorim astăzi această emblemă națională, așa că vă amintim că are legătură cu Unirea înfăptuită de Alexandru Ioan Cuza: „Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca Tricolorul – roșu, galben și albastru – să reprezinte steagul național al tuturor românilor”. Mai multe informații găsiți, de exemplu, aici și v-aș invita să vă opriți în mod special la partea cu semnificația (eu, sinceră să fiu, nu știam că steagul nostru a avut inițial culorile poziționate pe orizontală, iar actuala lor poziție verticală vrea să arate tocmai verticalitatea noastră ca popor).

bufnita-cu-steag

Așadar, mulți ani de aici încolo să mai fluturi cu mândrie, dragă stindard/drapel/steag/flamură!

Ziua Națională a Iei

Ziua de 24 iunie (adică Ziua națională a iei) trebuie să fie blestem pentru cei zgârciți la i-uri (știți voi, cei care scriu, de exemplu, „Să fi mâine acolo”) și binecuvântare pentru cei exagerat de generoși (de pildă, oamenii care scriu că „ar trebuii să se întâmple ceva”). Oricum, e o zi complicată pentru substantivul ie, așa că merită să ne amintim că forma sa corectă pentru plural este ii, iar formele articulate corecte pentru singular și plural sunt ia, iei, respectiv iile, iilor. Nu există iia, chiar dacă pronunția v-ar putea spune altceva :)

bufnita-cu-ie

PS: Tot aud și văd ideea de „ie românească”. Păi, în condițiile în care ia este „bluza femeiască caracteristică portului național românesc”, eu aș zice că formularea „ia românească” ar cam fi pleonasm. Nu-i așa?

Excepția care întărește regula

Până la vârsta asta eu n-am înțeles tâlcul ascuns al expresiei cu excepția care ar întări regula, așa că astăzi vă invit să-mi spuneți ce înseamnă asta pentru voi. Eu pot să privesc expresia, în cel mai bun caz, ca o constatare a faptului că-n practică nu există lucruri absolute. Adică adultul ar trebui să evite să folosească formulări de tipul ”niciodată n-am să […]”, ”întotdeauna faci așa”, ”toți românii sunt […]” etc. La nivel de logică, dacă vorbești cu niciodată/întotdeauna/toți înseamnă că n-ar trebui să existe nici măcar un exemplu de situație în care lucrurile să stea altfel, iar așa ceva e, de regulă, foarte improbabil.

Și-mi pare tare rău că n-am scris despre asta mai demult, când mi-am propus inițial, pentru că acum știu sigur că nu voi mai primi și răspunsul lui VictorCh… Mi-ar fi plăcut să vorbim și cu el despre asta. Despre asta și despre toate cele ce vor urma aici. Doar că nu se mai poate. Victore, noi îți vom simți teribil lipsa! Odihnește-te în pace…

Adio, 2014!

La final de an vrem neapărat să vă mulțumim tuturor celor care ne-ați vizitat! Unii ne sunteți alături la fiecare articol, alții ne ”treceți pragul” doar din când în când, iar câțiva ne vizitați rar și exclusiv pentru a vă clarifica rapid vreo nedumerire. Toți sunteți importanți pentru noi și ne simțim privilegiați și recunoscători că și în 2014 am avut mii de vizitatori în fiecare zi. De fapt, în total, s-ar părea că până în momentul în care vă scriu asta, ne-au vizitat mai bine de 1.100.000 de utilizatori.

Și pentru că fiecare final merită un bilanț, vă anunțăm că cele mai accesate subiecte în 2014 de pe scri.ro au fost:

  1. Va sau V-a
  2. De asemenea sau Deasemenea
  3. De fapt sau Defapt
  4. Voiam sau Vroiam
  5. Dați sau Da-ți
  6. Demult sau De mult
  7. Abea sau Abia
  8. Mi-ar place sau Mi-ar plăcea
  9. Deobicei sau De obicei
  10. Spuneți sau Spune-ți

Sperăm să ne revedem cu bine și în 2015 și să avem parte de un an infinit mai bun decât cel care se încheie în câteva ore!

Crăciun fericit!

fdvzds

Sperăm să găsiți sub brad tot ce vă doriți și să petreceți alături de toți cei dragi vouă! Sărbători fericite!

Emi și Alex, echipa scri.ro

Prima zi de școală

prima zi de scoala

Cu fix 20 de ani în urmă eram pentru prima dată într-o sală de clasă. Îmi amintesc cât de ciudate și minunate mi se păreau băncile, tablele din fața clasei și manualele pe care le-am găsit, fiecare, pe pupitru, sub câte o garoafă roșie. Îmi amintesc de figura blândă a învățătoarei. Îmi amintesc de poza de grup de la sfârșitul zilei și, desigur, de entuziasmul meu de atunci (mă rog, entuziasm generat nu de cele mai realiste motive, așa cum v-am povestit anul trecut, dar poate că e bine să rețineți de aici că cei mici gândesc altfel și pot fi motivați creativ). Nu-mi amintesc de niciun firicel de frică din ziua cu pricina, dar în anii care au urmat, odată ce înțelesesem mai bine că școala nu înseamnă chiar ce-mi închipuisem eu (respectiv caiete, adică foi multe pe care puteam desena), fiecare an școlar începea cu un amalgam de entuziasm și teamă…

Ciudat, astăzi simt iar un fel de entuziasm al unui nou început, deși nu intru în nicio etapă nouă, și-l pun pe seama unei tranzitivități a nostalgiei… Dar vouă, celor care chiar începeți astăzi un nou drum, vă doresc să-l începeți bine și să-l continuați și mai bine! Știu că acum nu pare așa, dar e aproape o certitudine că cei mai puțin complicați ani din viață sunt cei petrecuți pe băncile școlii. Bucurați-vă de etapa în care sunteți și învățați cât de mult puteți, pentru că asta pur și simplu n-are cum să vă strice! :)

Leapșa cu lecturile

Cei care aveți un cont activ pe Facebook sigur ați remarcat provocarea cu cele 10 titluri care i-au marcat pe unii și pe alții. Mie mi s-a părut o idee drăguță, chiar și prin simplul fapt că e o acțiune care vorbește despre cărți. E o gură de oxigen în marea de distribuiri de pisicuțe, citate plate, poze cu biănci și titluri de genul ”N-AI SĂ CREZI CE […]!!!”. Sigur că sunt destui care au pus în lista aia și titluri pompoase doar ca să pară nu-știu-cum, chit că n-au avut mari influențe asupra lor cărțile cu pricina. Ba, nici nu m-ar mira să fie destui și din categoria celor care n-au prea citit mare lucru în viața asta, dar s-au lăudat cu ”lecturi grele”. A, mai sunt și cei care se opun din principiu la orice acțiune ”de masă” (apropo, dacă simțiți nevoia s-o și spuneți răspicat de fiecare dată, se cheamă că cereți cel puțin la fel de multă atenție ca oricare dintre cei care participă și epatează cu asta).

Însă, per ansamblu, eu cred că a fost un demers util și cred că, cel puțin cititorii constanți, s-ar putea să se fi îmbogățit cu câteva titluri bune de studiat în viitorul apropiat. Pentru mine așa a fost și mi-ar plăcea să mai adun idei de lecturi, așa că lansez o provocare deschisă oricui dorește să o accepte.

Lista mea de 10 lecturi marcante (poate spre dezamăgirea unora) nu e ticsită de Kant și Kafka, ci arată exact așa și e ordonată aproximativ cronologic:

*0. Frații Grimm – Povești – nu știu dacă-și are locul neapărat în lista asta, dar pentru mine a-nsemnat ceva, pentru că (la 8 ani) a fost prima carte pe care am citit-o integral în viața asta

1. Lewis Caroll – Alice în Țara Minunilor (prima carte pe care am împrumutat-o de la bibliotecă, parcă prin clasa a II-a)
2. Calistrat Hogaș – Pe drumuri de munte (lectură de vară, prin clasa a IV-a, cu o amintire vie, din balcon, spre asfințit, citind și uitându-mă exact la munții care l-au inspirat pe autor)
3. George Călinescu – Enigma Otiliei (de aici mi-a rămas mie-n cap că femeile, într-o anumită formă, trăiesc doar până la 25 de ani :))
4. Emil Cioran – Pe culmile disperării (da, liceul e o perioadă complicată, iar ideile de genul ”simplul fapt că exist dovedește că lumea asta n-are niciun sens” se potriveau de minune cu tumultul interior al acelor vremuri)
5. George Orwell – 1984 (o lectură lungă și intensă, pentru că n-ai cum să nu te oprești des din citit ca să-ți pui fel de fel de întrebări)
6. Aldous Huxley – Minunata lume nouă (da, 1984 îmi trezise apetitul pentru distopii :D)
7. Bob Garfield – Publicitatea după Garfield (pentru că, deși nu mi-am dat seama la vremea lecturii, o bucată sănătoasă din actuala mea activitate profesională există astăzi grație influenței sale)
8. Dan Hill – Emotionomics (cartea care m-a convins iremediabil că orice decizie pe care o luăm e, întâi de toate, emoțională)
9. Nicholas Carr – Superficialii (m-a surprins cât de rapid și profund ne-a schimbat Internetul!)
10. James Gleick – Informația (o lectură complexă și complicată, dar e volumul din care am rămas cu cea mai mare cantitate de informație nouă față de orice altceva am mai citit)

*Pentru că trebuia să mă opresc la un titlu anume, Stephen King și Colin Forbes n-au putut să intre în listă, dar am citit sute de pagini scrise de ei și încă n-am găsit vreo scriere care să nu-mi placă.

PS: O formă simpatică de mișto la adresa acestei acțiuni găsiți aici. E un top al cărților ”pe care le-ai început, dar nu le-ai terminat niciodată”.

PPS: Și discuția pe care a inițiat-o Arhi poate fi interesantă. Eu nu sunt neapărat de acord și cred că, oricâți ani ai avea, se poate întâmpla ca un ceva exterior (de ce nu și o lectură?) să atingă exact ce trebuie, la momentul potrivit, și să schimbe cursul lucrurilor. În plus, provocarea asta nu limita lista la cărțile citite recent. De fapt, dacă mă uit bine la lista mea, aproape jumătate sunt lecturi din adolescență. În rest, lecturile recente parcă se filtrează mai mult după criteriul ”interese profesionale”, iar beletristica își face loc mai greu.

Paște fericit!

Probabil că deja nu vă mai stă gândul la Internet și la probleme gramaticale, dar noi ne-am gândit la voi și vă urăm să aveți un Paște exact așa cum vi-l doriți!

bufnita-de-Paste