Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Genitivul și acronimele

[via Idei]

Cum este corect – ”Consiliul de Securitate ONU” sau ”Consiliul de Securitate al ONU” și ce sursă credibilă ne-ar putea lămuri? DOOM nu m-a luminat decât în două privințe: ONU și O.N.U sunt ambele forme corecte, iar în ceea ce privește articularea, am aflat că ”la unele substantive provenite din abrevieri există în prezent tendința de a le folosi nearticulat, ca nume proprii: O.N.U/ONU a decis… (nu: O.N.U-ul…)”. În rest, în celelalte cărți de gramatică pe care le mai avem noi prin casă, n-am găsit nici măcar atât.

Așadar, așteptăm cu interes completări, eventual sprijinite de argumente din surse de încredere. Din punctul nostru de vedere, corect ar trebui să fie ”Consiliul de Securitate al ONU”, pentru că lipsa articolului ar transforma ideea într-un nonsens dacă ar fi să ”desfășurăm” acronimul în forma sa completă.

Mihai, îți mulțumim pentru sugestie!

De la geometrie la poezie

La un moment dat am mărturisit aici că nu mă omor după genul liric, dar trebuie să admit că, dacă ar fi să mă gândesc la poezie din perspectiva lui Dan Barbilian, poate mi-aș schimba părerea:

Mă stimez mai mult ca practicant al matematicilor și prea puțin ca poet, și numai atât cât poezia amintește de geometrie. Oricât s-ar părea de contradictorii acești doi termeni la prima vedere, există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlnește cu poezia. Suntem contemporanii lui Einstein, care concurează pe Euclid în imaginarea de universuri abstracte, fatal trebuie să facem și noi (vezi sincronismul d-lui E. Lovinescu) concurență demiurgului în imaginea unor lumi probabile. Pentru aceasta, visul este o nouă sursă de inspirație. Ca și în geometrie, înțeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență. Domeniul visului este larg și întotdeauna interesant de exploatat. În felul acesta înțeleg suprarealismul, care în cazul nostru devine un infrarealism.

PS: Eu nu știam povestea pseudonimului Ion Barbu, dar mi-a făcut plăcere să o citesc acum:

Numele de Ion Barbu nu este un pseudonim întâmplător. Așa l-a chemat pe bunicul meu, maistru zidar și mahalagiu bucureștean din Omul de piatră. Lui îi datoresc atmosfera balcanică din ultimele mele poezii. I-am luat numele, deci eram dator să las ca glasul lui să se facă auzit.

*Ambele fragmente au apărut Viața literară, an I, nr. 36, 1927.

Sempai sau Senpai

[via Idei]

La prima vedere poate ați fi tentați să spuneți că e sigur sempai, pentru simplul fapt că m/n-ul cu pricina e înaintea lui p, iar regulile nu se discută. Totuși, limba română încă nu a adoptat termenul, așa că n-ar fi musai să se supună regulii. Ba, mai mult, s-ar părea că inclusiv în alte limbi există oarece dezbateri.

Așadar, cum e corect? Teoretic, nu e neapărat greșit în niciuna din forme. Pe de o parte, transcrierea semn cu semn din japonezul せんぱい ar fi se-n-p-ai, dar în același timp pronunția seamănă mai bine cu sempai, iar limba română tinde să adapteze fonetic (și nu e nici pe departe singura care face asta).

Categoric nici japoneza nu e punctul meu forte, așa că mai așteptăm păreri, dar eu aș merge spre sempai pentru varianta românească dacă tot au ambele justificări.

Cosmina, îți mulțumim pentru sugestie!

Ignamă

Din când în când vă mai scriu despre câte o descoperire dintr-un documentar și de cele mai multe ori se întâmplă să fie o referință la National Geographic. Dar tura asta am aflat ceva nou grație BBC – în weekend au difuzat Pole to Pole, o mini-serie de 8 episoade care prezintă drumul lui Michael Palin pe (aproximativ) cea mai scurtă rută dintre cei doi Poli (sau cel puțin așa cum era ea în 1992, deși eu aș fi tare curioasă să văd cum s-au schimbat niște lucruri de atunci). Firește, undeva spre finalul călătoriei ajunge și în Africa, iar acolo vine la un moment dat vorba despre igname. Traducătorul le-a spus bame, dar pentru că ignama era un cuvânt nou pentru mine, am mai investigat. Și s-ar părea că nu sunt nici pe departe același lucru – ignamele seamănă mai degrabă cu banalii cartofi, iar bamele se înrudesc cu bumbacul, arborele de cacao sau hibiscul:

Ignamă = plantă exotică cu tuberculi foarte mari, bogați în amidon și comestibili (familia Dioscoreaceae);

Bamă = plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (familia Malvaceae).

PS: Cu sau fără interes pentru bame ori igname, dacă vreți să vedeți și voi documentarul, puteți pune cap la cap bucățelele de aici. Sau găsiți mai jos strict fragmentele care alcătuiesc drumul prin Africa:

 

 

 

 

Vexilologie

Probabil că nu e un termen nou pentru fanii acestui serial, dar nici altora nu le strică o nouă achiziție lexicală…

Vexilologie = disciplină a istoriei care studiază steagurile din diferite epoci și țări;

Trebuie să recunosc aici că termenul nu apare nici în DEX și nici în DOOM, dar cred că intră mai degrabă în categoria termenilor de specialitate, dat fiind faptul că se referă la un domeniu de nișă. Oricum, apare în Marele dicționar de neologisme, iar în DOOM se găsește și vexilul. Însă și despre vexil trebuie să mărturisesc ceva – în DEX apare doar cu sensul de ”petală superioară a florilor leguminoaselor”, iar cu înțelesul de steag apare tot numai într-un dicționar de neologisme.

Vexil = însemnele, steagul unei cohorte în armata romană; trupă orânduită într-un anumit corp; steag al unei nave, pavilion

Cătălin, îți mulțumim pentru inspirație! :)

Proștii mor tineri

Cam așa arată 80% din mesajele de pe scri.ro.

Viitorul țării

Viitorul țării

 

Kukys, mulțumim pentru sugestie! :)

Carabalâc sau Calabalâc

Un cuvânt pe care l-am asimilat cândva, l-am luat de bun şi nu prea mi-am bătut capul cu înţelesul lui. Ştiam că “a-şi lua carabalâcurile” înseamnă “a-şi lua catrafusele”.

Dar dacă mă gândesc bine nici cu catrafusele nu mi-am bătut capul foarte tare, însă le luăm pe rând. Întâi de toate, nu e corect “carabalâc“, ci “calabalâc“, chiar dacă sensul extins se leagă cumva de cărat:

Calabalâc = (în limbajul familiar) obiecte felurite (în dezordine); (în sens extins) bagaje cu care călătoreşte sau se mută cineva; catrafuse, agărlâc;

Catrafuse = (în limbajul familiar) obiecte casnice mărunte (şi în dezordine); calabalâc, boarfe.

Sființit sau Sfințit

În tren, un domn, se plânge.

De un singur lucru trebuia să aibă grijă în toată această schemă, de mesaj.

Corect este sfințită.

Google pare să știe mai bine.

 

Nici un meci!

Nu găsește meciurile din localitatea respectivă. Na!