Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Umami

N-o să-l găsiți în dicționare și oricum e ceva ce se simte, nu se explică în cuvinte. Serios, chiar e greu de definit. Însă vă putem spune că umami este considerat un al cincilea gust (pe lângă cele patru de bază: dulce, sărat, amar și acru), se presupune că e responsabil pentru o savoare cu totul aparte și e ”cauzat” de glutamat.

Sau poate preferați o explicație mai animată, cu un bonus de informație despre dependența de zahăr:

Cum îl articulăm pe guru?

S-ar putea să vă sune puțin ciudat forma articulată, dar substantivul acesta nu are niciun fel de problemă în a primi articolul hotărât. Așadar, înțeleptul, filozoful, mentorul spiritual va fi gurul. Și nu, un guru de sex feminin nu e o gură :)

Pisoar sau Pișoar

Sper că nu sunteți sensibili la subiect, că doar e un obiect pe care presupun că-l folosesc zilnic milioane de oameni bărbați. Așadar, cum e corect? E genul de situație în care diacriticele fac diferența sau pur și simplu nu-și au locul? Raspunsul e simplu – corect este pisoar și nu pișoar, chiar dacă probabil asociați cuvântul cu…

Alex, îți mulțumesc pentru sugestie!

Black Friday sau Vinerea Neagră

Am impresia că Black Friday e cam singura ”sărbătoare” importată la care lumea nu-i așa deranjată nici de conceptul împrumutat și nici de numele foarte ne-românesc. Oricum, pentru cel ce cumpără e importantă reducerea și nu cum se cheamă fenomenul, nu?

Bine, eu aș pune pariu că de partea cealaltă s-au luat în calcul niște aspecte și, probabil pentru că negru nu e tocmai o culoare care să trezească emoții pozitive, comercianții au concluzionat că poate-ar fi mai bine să-i rămână numele-n original.

Dar să știți că tura asta nu insistăm să fim puritani și să-i spunem musai Vinerea Neagră. Bucurați-vă de ce v-ați cumpărat, dacă ați mai prins ce v-ați dorit, și să vă fie cu folos! :)

Bolnavi psihic sau Bolnavi psihici

Am văzut ieri asta la știri:

Sigur, știrea e înfiorătoare, dar despre altceva vreau să vorbim. La un moment dat, etern-prezentul-la-nenorociri-Cătălin-Radu-Tănase spune ”bolnavi psihic” și se corectează imediat cu ”bolnavi psihici” (5:07).

Dacă m-ar trezi cineva în toiul nopții și m-ar întreba cum e corect, probabil că nici n-aș sta pe gânduri și-aș spune imediat ”bolnavi psihic”. Dar înainte să scriu asta am mai cercetat pe ici pe colo și am constatat că e un subiect destul de frecvent dezbătut și niciuna dintre tabere nu pare să câștige categoric. Mie-mi vine s-o țin pe a mea, deși tentația e mare să spui că acordul e musai de făcut. Însă, zău, ar fi careva tentat să spună, de exemplu, ”bolnavă psihică”? E fix aceeași problemă, dar aici varianta corectă pare mai clară, nu?

A sări în sus de bucurie

DEX definește verbul a sări ca ”a se desprinde de la pământ, avântându-se în sus printr-o mișcare bruscă, și a reveni la loc”. Cam așa îl definesc toate dicționarele, cu excepția lui NODEX, care nu limitează sensul la avântarea în sus, ci vorbește despre deplasarea ”înt-o anumită direcție (în sus, în jos, înainte, înapoi, în stânga, în dreapta)”.

Oricum, ar trebui să luăm de bun ce e în DEX și ar cam trebui să concluzionăm că ”săritul în sus” e pleonasm. Și mă pregăteam să vă întreb dacă ar trebui să fim la fel de rigizi și cu ”săritul în sus de bucurie”, că poate în acest context ”în sus” doar subliniază efervescența saltului? Doar că între timp m-am lămurit că în dicționar apar o mulțime de expresii cu sărituri, iar aceasta nu, motiv pentru care ar trebui să o considerăm, fără cine știe ce dubii, greșită. Însă eu tot mă-ntreb, ”în sus” ăla chiar nu poate fi un fel de hiperbolă?

Exmatriculare

Am citit articolul acesta și despre fond nu-mi vine să spun decât că realitatea are multe nuanțe de gri, în ciuda faptului că e foarte tentant să tot încerci să cataloghezi situațiile în albe și negre…

Însă vreau să mă opresc la expresia ”elevă exmatriculată de la bacalaureat”. Sensul propriu al exmatriculării se referă strict la excluderea elevilor/studenților din școli/facultăți. Așadar, e corect să spunem că cineva ar fi exmatriculat dintr-un examen? Mie-mi vine să spun că nu, dar pe de altă parte a înmatricula, condiție obligatorie pentru a exmatricula (zic eu), este sinonim și cu a (se) înscrie, iar la un examen, desigur, te înscrii.

Apoi, dacă am stabili că exmatricularea dintr-un examen ar fi cu adevărat o formulare greșită, cum am putea să ne referim la o asemenea situație? Opțiunea la îndemână pare să fie ”dat afară din examen”, dar parcă nu sună chiar academic…

Limba spargă

Grație Simonei Tache, am aflat ieri că există așa-numita limbă spargă. Nu e chiar o limbă străină, ci tot limbă română, dar îmbogățită de Nina Cassian cu adăugiri lexicale proprii. De exemplu:

În câmpul ce ițea de bruturează,
A cțipitat un ptruț, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbărala ghioală, încă trează,
A cropoțit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutușleagă,
Și șomoiogul meu cu zdrolociță,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Țichi-mi-ai sima simibleagă!

Morala: În lanțuri apa să se tragă!

Soldacontistă

E clar că limba română evoluează și s-ar putea să facă asta în ritm mai alert astăzi decât în trecut, pentru că avem mai multe influențe, mai directe și mai puternice. Internetul a șters niște granițe și intrăm mult mai des în contact cu elemente din exteriorul culturii noastre și, ne place sau nu, s-ar putea să trebuiască să ne adaptăm, inclusiv la aspecte pe care le etichetăm astăzi ca fiind barbarisme. Doar că istoria are obiceiul de a se repeta și probabil că unele dintre formele pe care le considerăm legitime astăzi au fost și ele barbarisme la vremea lor. De exemplu, m-am uitat ieri pe niște poze cu reclame, articole și anunțuri vechi. Unele erau de la începutul secolului trecut, altele din perioada interbelică și câteva un pic mai recente. Și dacă ați avut și voi vreodată ocazia/interesul să studiați așa ceva, sunt sigură că ați observat că în mai puțin de 100 de ani s-au schimbat multe lucruri în stil, exprimare și formă. La fel de sigură sunt că a existat în fiecare etapă câte un val puternic de rezistență împotriva unor modificări, dar unele s-au impus prin uz…

Oricum, asta rămâne o discuție deschisă și am observat în timp că mulți avem păreri la care ținem foarte mult acând vine vorba despre acest subiect al evoluții limbii (în speță, ce/cât e progres natural și ce/cât e altceva).

Dar din tot ce am citit ieri prin capturile de materiale vechi mi-a rămas în minte un cuvânt – soldacontistă. Era într-un anunț la Mica Publicitate prin care o doamnă își căuta de muncă și își lista abilitățile. Doar că de soldacontistă eu n-am mai auzit și nici nu înțeleg de ce nu găsesc niciun fel de mențiune pentru termen (nici măcar în dicționarul ăla din ’39). Pot să deduc și eu cât de cât sensul, însă mi-ar plăcea să citesc o explicație mai amplă din partea cuiva care poate știe exact ce înseamnă.