Caută
Caută exact așa
Caută în titlu
Search in content
Caută în comentarii
Search in excerpt
Filter by Custom Post Type

Pieptăn sau Pieptene

file0001767956180

Astăzi e luni, așa că-mi închipui că mulți v-ați trezit ciufuliți bine. Și la propriu, și la figurat. Din fericire, măcar pentru păr avem o unealtă potrivită. Numai să știum cum se cheamă… E pieptăn? Pieptene? Dar la plural cum o fi?

DOOM ne lămurește rapid – acceptă cu aceeași descriere și forma pieptăn, și forma pieptene, iar ambele se transformă în piepteni la plural.

Epitrop

Probabil știți deja că sunt foarte darnică atunci când vine vorba despre achiziții semantice, iar dacă tot m-am întâlnit recent cu epitrop, vă fac și vouă cunoștință cu el. Mie mi se pare că sună cam pretențios, dar e bine să știți că poate fi un sinonim pentru tutore.

Apropo, e un moment bun să vă amintesc și că forma corectă este tutore (respectiv tutoare) și nu tutor. De asemenea, nu uitați nici că sensul neaoș este de „persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă” și nu de meditator/preparator (așa cum poate fi tentant de preluat din „tutor”-ul englezesc).

Ziua Națională a Iei

Ziua de 24 iunie (adică Ziua națională a iei) trebuie să fie blestem pentru cei zgârciți la i-uri (știți voi, cei care scriu, de exemplu, „Să fi mâine acolo”) și binecuvântare pentru cei exagerat de generoși (de pildă, oamenii care scriu că „ar trebuii să se întâmple ceva”). Oricum, e o zi complicată pentru substantivul ie, așa că merită să ne amintim că forma sa corectă pentru plural este ii, iar formele articulate corecte pentru singular și plural sunt ia, iei, respectiv iile, iilor. Nu există iia, chiar dacă pronunția v-ar putea spune altceva :)

bufnita-cu-ie

PS: Tot aud și văd ideea de „ie românească”. Păi, în condițiile în care ia este „bluza femeiască caracteristică portului național românesc”, eu aș zice că formularea „ia românească” ar cam fi pleonasm. Nu-i așa?

Igrasie sau Egrasie

Pun pariu că știți aproape toți reclama cu Tanti Viorica, deși nu prea mi se pare că-și merită celebritatea. Și nu doar că a avut momentul ei de glorie, ci tot revine recurent în rețelele sociale…

Dar dacă tot s-a întâmplat s-o revăd astăzi distribuită de vreo doi-trei omuleți, mi-am amintit că e un moment bun să clarificăm că forma corectă pentru petele acelea de pe pereți, cauzate de „umezeala reținută în porii materialelor”, este igrasie. Totuși, în limbajul curent s-ar putea să dați destul de des și peste egrasie, dar aceasta nu apare nici în DEX, nici în DOOM. Abia e marcată drept variantă într-un dicționar vechi de aproape 80 de ani.

PS: Cu ocazia asta am aflat și de expresia argotică „a avea igrasie la cap (sau la mansardă)”, care înseamnă „a fi prost, zăpăcit sau nebun”.

Masala sau Marsala

Despre Marsala v-am mai scris aici și ar mai fi de adăugat că numele culorii Pantone a anului 2015 se leagă de numele unui vin sicilian și, mai departe, vinul a moștenit denumirea de la orașul său de baștină.

În schimb, masala este denumirea generică dată unor amestecuri de condimente folosite cu precădere în India. Nu există rețete foarte stricte pentru combinațiile de mirodenii care se contopesc în masala, însă de cele mai multe ori este vorba despre condimente foarte aromate și/sau picante ca: scorțișoara, nucșoara, cuișoarele, ardeii iuți, piperul negru etc.

IMG_0316

Doar că nu veți găsi definiția de mai sus pentru masala în DEX. V-am spus-o ca să știți despre ce e vorba când vă veți întâlni cu termenul în vreo discuție cu o cunoștință care e fan Master Chef :)

Totuși, veți găsi o masala neaoșă în DEX și în DOOM, doar că pare a fi un termen vechi și (aproape) ieșit din uz, sinonim pentru torță sau făclie. Așadar, probabil aveți șanse mai mari ca atunci când vă întâlniți cu acest cuvânt să se refere mai degrabă la condimente (deși, între noi fie vorba, contextul probabil ar trebui să clarifice lucrurile).

Complecși sau Complexi

Sinceră să fiu, mie-mi plac lucrurile complexe și, la urma urmei, viata însăși e „complexă și are multe aspecte”, nu? :)

De fapt, îmi place inclusiv faptul că limba asta a noastră chiar e „o comoară”. Una complexă, desigur… Și nu mă mai miră că avem o mulțime de plurale provocatoare. De exemplu, pentru adjective avem complex și complexă, cu formele complexe și complecși (nu complexi!) pentru plural (similar cu ortodocșii). Dar avem un bonus și la substantiv, unde complexe și complexuri se referă la concepte diferite (v-am scris despre asta aici).

Minion sau Mignon

DSC01887

Poate ați văzut că au început să apară afișe cu filmul Minions și reclame pentru fel de fel de produse adaptate simpaticilor protagoniști. Admit că n-am fost foarte atentă la toate, dar știu sigur că cel puțin într-una dintre reclame se vorbește despre năstrușnicii galbeni ca fiind minioni. Deocamdată nu avem în limba română un corespondent pentru minions, dar la urma urmei nici ștrumfii n-au intrat oficial în DOOM și DEX.

În schimb, avem un cuvânt neaoș care se pronunță cam la fel – mignoni – și, cel puțin parțial, definiția li s-ar potrivi cât de cât: „micuț; drăguț”. Totuși, în limba engleză minions înseamnă de fapt „discipol, adesea servil și lipsit de importanță, al unei persoane cu influență”, iar termenii românești care se definesc așa (lacheu, trepăduș etc.) mi se pare că au o nuanță excesiv peiorativă, nepotrivită… OK, nici originalul minion nu e lipsit de conotații negative, dar parcă nu e chiar atât de dur. Adică, zău, uitați-vă la ei:

Șubă și Zeghe

Ieri, înainte să încep să desenez bufnița-cioban, am căutat puțină inspirație vizuală pentru emblematic haină de lână a păstorilor. Numai că m-am trezit cu un lapsus și am ajuns să caut întâi cuvântul în sine. Întâi am dat peste zeghe – „haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase; haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii” – deși trăiam cu impresia că zeghe ar fi numele hainelor deținuților:

bufnita-detinut

Tot DEX menționa și sinonimul șubă pentru zeghe – „haină largă și lungă, cu guler mare, căptușită cu blană și purtată mai ales de bărbați”. În fine, eu știam altceva și despre șubă, respectiv că ar fi genul ăla de geacă de fâș cu multă căptușeală, dar aici mă apropii de sensul extins pe care l-a căpătat șuba, respectiv de „haină groasă căptușită cu blană”.

În cele din urmă mi-am amintit singură de suman, deși acum nu mai sunt sigură că acesta ar fi cel mai potrivit cuvânt: „haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă”. Dar s-ar putea să fie, că doar e sinonim cu zeghe :)

Plăviță

Mi-am amintit că începe în curând examenul de bacalaureat, așa că am căutat informații proaspete. Prima chestie pe care am descoperit-o a fost că anul acesta s-au înscris un pic mai mulți absolvenți de liceu decât anul trecut. Iar a doua informație peste care am dat mi-a înseninat ziua, pentru că m-a făcut să râd cu poftă – am găsit câteva perle de la tinerii de peste Prut iar asta cu Miorița și delegația de oi mi-a resetat complet dispoziția :)

De fapt, m-a atins atât de profund încât am lăsat baltă toată trebea și m-am apucat să-i fac o dedicație:

Delegatia-de-oi-Miorita

Dar serios vorbind, aceasta a fost și o bună ocazie de a reciti balada cu pricina și abia acum mi-a sărit în ochi versul cu „lână plăviță”. De citit sigur am mai citit Miorița, dar n-am investigat niciodată sensul lui plăviță. Ei bine, azi i-a venit vremea și tocmai am aflat că celebra oiță avea lâna „de culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie” sau „albă-argintie”.