Raportat la contemporan, sunt de bine amândouă, mai ales pentru că înseamnă acelaţi lucru. Doar că a se procopsi este variantă pentru a se pricopsi:

A se pricopsi = a ajunge la o situaţie (materială) bună, a realiza un câştig (fără a munci); a se îmbogăţi; a face pe cineva bogat, fericit; a învăţa, a se instrui.

Articolul ăsta e legat mai degrabă de comunicare decât de limba română, deşi inclusiv definiţiile din DEX arată calea cea dreaptă. În esenţă, a auzi presupune să percepi sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului. În schimb, a asculta e ceva mai elaborat – a-şi încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă, a fi atent la ceea ce se spune, a acorda importanţă celor spuse de cineva, a lua în consideraţie; a împlini o dorinţă, o rugăminte.

Fireşte, ascultarea începe cu acţiunea de a auzi, dar prea puţini mai au răbdare să facă asta. Şi e foarte important să-l auzi pe cel cu care comunici şi cu atât mai mult să-l şi asculţi. Multora li se pare că sunt prea ocupaţi să înregistreze ce emit partenerii lor de discuţii, iar căutarea de semnificaţii în ceea ce aud ar fi o complicaţie inutilă. Dar dacă stai să te gândeşti bine, când procesul ăsta e deficitar, n-ai cum să înţelegi ce trebuie şi, per total, pierzi mult mai mult timp cu alte lămuriri (pe care, la fel, probabil că n-ai să ai grijă să le percepi cum trebuie).

Hai să învăţăm să ne auzim şi să ne ascultăm! Să ne dăm răgaz unul altuia să ne spunem ideile până la capăt şi să nu mai răspundem cu prefabricate, căci prea multe acte de comunicare sunt de fapt secvenţe de monolog reunite în ceva ce seamănă a dialog doar prin faptul că se alternează replicile diferitelor personaje…

Printre altele, pentru că îţi dezvolţi vocabularul, iar eu am aflat azi câteva cuvinte noi de la Cezar Petrescu:

onctuos = unsuros, gras, uleios; (sens figurat) mieros, insinuant;

gambetă = pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte; melon;

şpuribus = ?

Şi pentru că n-am reuşit să aflu ce înseamnă şpuribus, cer ajutor. Vreau să-mi dezvolt vocabularul până la capăt :)

Eu nu beau cafea de nevoie. Beau cafea cam o dată pe săptămână, sâmbăta, pentru că-mi place gustul. O prepar cu lapte şi miere în ceva căruia îi ziceam “espressor”. Ieri am aflat că-i zice “machinetă”. Fireşte, niciuna din cele 2 variante nu e chiar românească şi nici în DEX nu se găseşte. Corect probabil că ar fi cafetieră, dar e prea generic şi, cum cafeaua are alt gust în funcţie de aparatul care o prepară, poate nu ne-ar strica nişte nuanţe…

Fiind 23 aprilie (deci Sf. Gheorghe), circulă multe mesaje de felicitare pentru sărbătoriţi, unele care se referă la celebrarea onomasticii, iar altele la ziua onomastică. Şi, trecând peste bunele intenţii ale urărilor, poate merită investigat şi cum e corect:

Cică e bine să-ţi asumi răspunderea. Şi, din ce văd şi în spaţiul public, poţi să rămâi în stadiul ăsta şi dacă nu-ţi faci treaba până la capăt. Aşa că am vrut să aprofundez sensul asumării, dar DEX-ul nu mi-a fost de folos:

A asuma = a lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva;

Na, mai meditez la asta pe cont propriu…

Bre, omnivorul nu e cel care mănâncă oameni. Ăla e antropofagul.  Omnivorul e animalul care mănâncă de toate – şi substanţe vegetale, şi substanţe animale. Admit că poate intră şi omul din când în când în meniu la substanţele animale, dar nu asta e regula.

Egoism = atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale şi de nesocotire a intereselor altora;

Egocentrism = atitudine a celui care priveşte totul prin prisma intereselor şi a sentimentelor personale, tendinţă de a face din sine „centrul universului”; egotism.

Deci egoistul e într-un mare fel, iar egocentricul în cel mai mare fel.

PS: Le-am pus pe toate cu roşu, pentru că-s toate de rău!

Laicări din toată lumea, adunați-vă! Adunați-vă și băgați-vă în DOOM. Altfel, vă rog să nu-mi mai încurcați câmpul vizual!