Știu multă lume care are probleme cu lecturile lungi de pe ecrane și, dacă mă gândesc bine, și eu preferam să-mi printez cursurile în facultate decât să le citesc de pe ecranul laptopului. Dar dacă mă gândesc foarte bine, cred că atmosfera cu foile împrăștiate pe lângă mine și ritualul sublinierii pasajelor importante cu markerul mă condiționau să printez mai mult decât vreun disconfort autentic în fața ecranului. Altfel, sunt deja ani buni de când multe dintre lecturile mele (ample, din timpul liber) se fac printr-un Kindle, însă e drept că pentru respectivele nu mi-am testat niciodată cunoștințele.

De ce vă spun asta? Pentru că am citit recent un articol care făcea referire la un studiu comparativ între cărțile ”clasice” și cele în format electronic și s-ar părea că tindem să înțelegem textele mai bine atunci când intrăm în contact cu ele ”pe hârtie”. Primul meu impuls e să spun că pentru mulți, mai ales de o anumită vârstă, dificultățile potențiale s-ar putea să țină de obișnuință – dacă toată viața ai asociat lectura cu hârtia, există posibilitatea să ai anumite rezerve, fie și inconștiente în eventualitatea în care alegi să te adaptezi.

Apoi, e bine să facem diferența între a citi de pe un monitor și lecturile de pe gadgeturile concepute special să facă asta. Primul proces poate fi, într-adevăr, mai puțin prietenos și e aproape o certitudine că obosește ochii. În schimb, Kindle și restul aparatelor din aceeași gamă se presupune că au fost concepute în așa fel încât să ofere o experiență cât mai asemănătoare cu cea ”clasică”, ba chiar cu avantaje (portabilitate, ajustarea luminozității, a constrastului, a mărimii fontului etc.). Totuși, cercetătorii par să fi constatat că mai sunt și alți factori care trebuie luați în considerație – de exemplu:

Atunci cand cititi pe hartie, puteti simti cu degetele gramada de pagini de pe partea stanga care creste, in timp ce gramada de pe partea dreapta se subtiaza. Aveti simtul tactil al progresului, pe langa cel vizual. Diferenta pentru cititorii de Kindle ar putea avea de-a face cu faptul ca fixarea unui text pe o hartie, si aceasta desfasurare graduala a hartiei pe masura ce progresati cu povestea, este un soi de descarcare senzoriala, care sustine simtul vizual si progresul in timp ce cititi.

În fine, problema cred că mai merită studiată și, chiar fără să am toate detaliile experimentului, aș putea găsi niște aspecte discutabile. Inclusiv pentru pasajul de mai sus îmi vine să spun că, totuși, progresul îl vezi și în format electronic (pagina X din Y), chiar dacă nu-l simți. Dar sunt curioasă, pentru voi cum e? Eu nu mă dedic exclusiv nici variantei pe hârtie, nici celei electronice și percep puncte în plus și în minus pentru fiecare. De pildă, am mai recunoscut cândva că mirosul de carte veche are pentru mine un farmec foarte aparte. La fel și cel de carte nouă, dar parcă mai puțin. În schimb, dacă e să plec undeva, apreciez oricând că-mi încap multe cărți în aproximativ 200g decât să-mi îngreunez bagajul cu niște volume.