Mi-a venit ideea de aici şi m-am amuzat teribil. Evident, corect e a se abţine, dar m-a făcut să mă gândesc la altceva…

E foarte dificil să găseşti un echilibru în materie de abţineri. Dacă te abţii prea mult, o să te roadă pe dinăuntru şi la un moment dat organismul îşi caută singur supape, cum poate. Dacă eşti prea slobod la gură, n-ai să rămâi în jurul tău cu prea mulţi oameni. Aşa că, valabil cam pentru orice, calea de mijloc e cea mai bună.

Dar mă gândeam că multă lume are senzaţia că în realitate aş fi un fel de “grammar nazi”, cum zic americanii. Adică genul de om care te corectează la fiecare silabă. Şi nu e deloc aşa. Sigur, am automatismul recunoaşterii greşelilor, dar mi se pare stupid să întrerup fluxul unei conversaţii pentru a-i spune cuiva că, de exemplu, e corect “mi-ar plăcea” şi nu “mi-ar place”. E un fel de a-i transmite că n-ai ascultat CE a spus, dar ai vrut să pari superior şi să-i atragi atenţia că mai are de lucrat la CUM spune.

V-am zis asta pentru că mi se pare că văd din ce în ce mai des omuleţi destul de supăraţi aici pe site, lezaţi de câte o remarcă din vreun comentariu. Dar faţă de ce ziceam mai sus sunt câteva diferenţe.

În primul rând, în scris greşelile sunt mult mai evidente, dar mai uşor de evitat. Pe cale orală, scoţi porumbelul şi mergi mai departe. N-ai cum să dai timpul înapoi şi să spui altceva. În scris, înainte să faci publică o părere, ai incredibila putere de a reciti.

Apoi, e contextul în sine. Site-ul ăsta are tema pe care o are şi e de aşteptat să solicite mai multă rigoare în anumite direcţii.

Şi nu în ultimul rând, cred că e bine de conştientizat că sunt oameni care ţin foarte mult la corectitudine, iar rigoarea lor nu trebuie interpretată ca un atac personal. Sigur, contează şi felul în care eşti corectat, dar mi-ar plăcea să se considere implicit că aici nu e nimeni rău intenţionat, că o corecţie ar putea să te înveţe ceva şi că activarea mecanismelor defensive nu e necesară.

Hai, gata, Duhul Gramaticii fie cu voi!