Cine ar fi crezut că pot să învăţ ceva de la bere? Trăiască National Geographic şi documentarul lor despre “Megauzina” Heineken! Cu ocazia asta am aflat că, printre altele, se verifică pe parcursul procesului şi turbiditatea care, în termeni foarte simpli, se referă la limpezime. Dar ca să fim riguroşi, na şi definiţia de dicţionar:

Turbiditate = concentraţie de particule solide în suspensie în apa râurilor şi lacurilor; proprietate a unui mediu dispers de a împrăştia lumina incidentă.

Raportat la contemporan, sunt de bine amândouă, mai ales pentru că înseamnă acelaţi lucru. Doar că a se procopsi este variantă pentru a se pricopsi:

A se pricopsi = a ajunge la o situaţie (materială) bună, a realiza un câştig (fără a munci); a se îmbogăţi; a face pe cineva bogat, fericit; a învăţa, a se instrui.

În perioada asta se împlinesc vreo 2 ani de când am început să facem (consecvent) ce facem pe aici. Şi cu ocazia asta mi-am amintit de începuturi…

În primul rând, e destul de greu să te disciplinezi să scrii constant. Apoi, nu e uşor să ai idei (bune) tot timpul şi, deloc în cele din urmă, după ce că e greu să faci muncă voluntară şi s-o îmbini cu serviciul şi celelalte obligaţii aferente vieţii de zi cu zi, majoritatea comentariilor de la început erau critice (spre nod în papură :).

Iar dacă mă gândesc bine, ce ne-a împins atunci să continuăm a fost ajutorul primit de la alţii mult mai mari ca noi, cărora le-a plăcut ideea noastră şi au dat-o mai departe. Încă n-am uitat gesturile şi încă suntem recunoscători, mai ales lui Chinezu şi Denisucăi. Mulţumim încă o dată!

Şi vă mulţumim şi vouă care ajungeţi aici în fiecare zi, care ajungeţi din când în când, care ajungeţi chiar şi o singură dată, care ne recomandaţi, care ne-aţi dedicat nişte pixeli pe site-urile proprii, care ne trimiteţi idei, care adăugaţi comentarii etc. Sunteţi binişor peste 2000 de oameni aici în fiecare zi şi câteva sute care ajungeţi constant, iar noi ne bucurăm pentru fiecare dintre voi!

Numai bine,

Emi şi Alex.

Ambele sunt corecte, ba se acceptă şi forma reflexivă, deci data viitoare când (vă) loviţi uşor cu cotul/pumnul sau când (vă) îmbrânciţi puteţi să spuneţi cu încredere că (vă) ghiontiţi sau că (vă) înghiontiţi şi chiar că (vă) daţi ghionţi.

Diana, îţi mulţumim pentru sugestie!

Articolul ăsta e legat mai degrabă de comunicare decât de limba română, deşi inclusiv definiţiile din DEX arată calea cea dreaptă. În esenţă, a auzi presupune să percepi sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului. În schimb, a asculta e ceva mai elaborat – a-şi încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă, a fi atent la ceea ce se spune, a acorda importanţă celor spuse de cineva, a lua în consideraţie; a împlini o dorinţă, o rugăminte.

Fireşte, ascultarea începe cu acţiunea de a auzi, dar prea puţini mai au răbdare să facă asta. Şi e foarte important să-l auzi pe cel cu care comunici şi cu atât mai mult să-l şi asculţi. Multora li se pare că sunt prea ocupaţi să înregistreze ce emit partenerii lor de discuţii, iar căutarea de semnificaţii în ceea ce aud ar fi o complicaţie inutilă. Dar dacă stai să te gândeşti bine, când procesul ăsta e deficitar, n-ai cum să înţelegi ce trebuie şi, per total, pierzi mult mai mult timp cu alte lămuriri (pe care, la fel, probabil că n-ai să ai grijă să le percepi cum trebuie).

Hai să învăţăm să ne auzim şi să ne ascultăm! Să ne dăm răgaz unul altuia să ne spunem ideile până la capăt şi să nu mai răspundem cu prefabricate, căci prea multe acte de comunicare sunt de fapt secvenţe de monolog reunite în ceva ce seamănă a dialog doar prin faptul că se alternează replicile diferitelor personaje…

Odrasla, progenitura, produsul perpetuării speciei şi copilul sunt fiecare sinonime cu plodul, când e vorba de singular. Dar când sunt mai mulţi? Eu am ştiut întotdeauna de plozi. Însă am dat peste romane pline de ploduri. Şi, chiar dacă mi-a sunat ciudat, verificarea în DEX mi-a făcut clar că plozi şi ploduri sunt în egală măsură corecte.

Sigur ştiţi expresia din argou, dar poate nu-i cunoşteaţi şi sensul propriu – flaşnetă. Iar dacă nici asta nu vă spune nimic, aflaţi că este vorba despre o “mică orgă mecanică portativă, acţionată prin învârtirea unei manivele”.

[via Idei]

Monica ne-a spus că are cunoştinţe care susţin că vaniliat ar fi corect. Am verificat şi noi, dar nu am găsit cuvânul nici în DOOM şi nici în DEX (care parcă e mai tolerant). E clar că vanilat (aromat, parfumat cu vanilie) e corect şi în cel mai rău caz ar putea apărea în dicţionare şi vanilinat (aromat cu vanilină, care la rândul ei poate fi extrasă din fructul de vanilie sau pe cale sintetică), dar vaniliat sigur nu-şi are locul în rândul cuvintelor corecte.

Monica, îţi mulţumim pentru sugestie!

Printre altele, pentru că îţi dezvolţi vocabularul, iar eu am aflat azi câteva cuvinte noi de la Cezar Petrescu:

onctuos = unsuros, gras, uleios; (sens figurat) mieros, insinuant;

gambetă = pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte; melon;

şpuribus = ?

Şi pentru că n-am reuşit să aflu ce înseamnă şpuribus, cer ajutor. Vreau să-mi dezvolt vocabularul până la capăt :)