Trebuie să ştii şi când să te declari înfrânt… Şi acum ştiu că am greşit scriind “se înfing“. N-aveam niciun dubiu în privinţa corectitudinii acestui verb. Mi s-a atras atenţia. N-am reacţionat. Unii au încercat să-mi găsească scuze şi au dat vina pe o eroare de scriere. N-am reacţionat. Pur şi simplu nu mă îndoiam de ce ştiam. Habar n-am de ce l-am asimilat aşa cândva… S-a înfipt în mintea mea cu n cam cum se-nfig în mintea altora cratimele şi i-urile aiurea. Şi totuşi… Mi s-a explicat. Am înţeles. Am corectat. Hai că se poate! Să fim flexibili! :D

a înfige = a face ca un obiect cu vârf ascuţit să intre adânc în ceva; a împlânta, a băga, a implanta, a vârî.