Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in comments
Search in excerpt
Search in posts
Search in pages
Search in groups
Search in users
Search in forums
Chestii simpatice din DOOM2
Confuze
De la case mai mari
Greşeli frecvente
I-uri cu probleme
Jocuri
La gunoi
Lecturi
Mottoul de miercuri
Ocazii speciale
Opinii
Plurale buclucaşe
Puţină latină
Recomandare
Regionalismele de Vineri
Romgleză
Sfânta Cratimă
Sondaje
Sugestiile voastre
Surse oficiale
Teme de gândire
TV
Vechi
Virgule

Epic și legendar

Am tot fost tentată să cred că epic și legendar s-ar înscrie în categoria romgleză atunci când sunt folosite cu sensul de fabulos, grandios, fantastic extraordinar etc. Dar n-ar fi prima dată când greșesc, iar astăzi a venit vremea să cercetez și să văd dacă teoria mea se confirmă sau nu. Ei bine, teoria mea se infirmă.

Conform DEX, ar fi corect să vă referiți la un concert legendar sau la o seară epică etc. La urma urmei, multe conversații capătă nuanțe superbe tocmai datorită sensurilor figurate ale cuvintelor pe care le folosim.

BARNEY

Reflexie și Reflecție

Dovada clară că poți învăța din orice și de la oricine – tocmai am aflat, grație unei știri politice și-n principiu mulțumită lui Dan Șova - că reflexie și reflecție par să fie sinonime. Puteam să bag mâna-n foc pentru reflexie ca fenomen fizic și atât și nu, n-am mai auzit pe nimeni spunând vreodată că are nevoie de ”timp de reflexie”, dar scrie negru pe alb în DEX…

A pitula sau A pituli

S-ar putea ca pentru unii să fie un cuvânt nou. Pentru mine a fost o noutate doar forma a pituli și ce-i drept e marcată în DEX ca variantă. Corect și riguros este a pitula și e sinonim cu a ascunde, a dosi, chiar și cu a palma (dar ăsta nu pare să-și fi făcut loc în niciun dicționar).

Calitativ și mai calitativ

Calitativ nu pare să însemne ceea ce mulți insistă să creadă că înseamnă, iar asta se vede clar în definiția lui din DEX:

Calitativ = care ține de calitate, de natura lucrurilor; privitor la calitate.

Calitate = totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri; însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău).

Da, e drept, există locuțiunea de calitate, care se referă la ceva de calitate bună, de valoare, dar calitativ nu este un sinonim pentru ea. Iar despre mai calitativ aproape nici n-aș vrea să vorbesc, dar uzul frecvent mă obligă, așa că menționez scurt și tranșant – mai calitativ nu este corect și nu poate fi folosit pentru a descrie ceva cu atribute superioare.

Act oficial – pleonasm sau nu?

Astăzi dezbatem ca să ne despărțim de orice reminiscență de lene din weekend. E ”actul oficial” pleonasm sau nu?

Din punctul meu de vedere, răspunsul depinde exclusiv de sens. Dacă vorbim despre act ca document, atunci eu l-aș eticheta drept pleonasm, pentru că definiția precisă a actului este: ”document eliberat, emis etc. de o autoritate […]”, iar oficial înseamnă: ”care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege […]”.

Însă act poate fi și sinonim pentru acțiune, iar într-o construcție de tipul ”primul act oficial al lui X a fost…” nu văd niciun motiv pentru care ne-am gândi la pleonasm.

Greșesc? Aveți de nuanțat ceva?

[Actualizare] Comunitatea scri.ro e de părere că sintagma ”act oficial” nu e neapărat pleonasm, dar încă discutăm, așa că simțiți-vă liberi să contribuiți la discuții, în secțiunea de comentarii de mai jos.

Black Friday sau Vinerea Neagră

Am impresia că Black Friday e cam singura ”sărbătoare” importată la care lumea nu-i așa deranjată nici de conceptul împrumutat și nici de numele foarte ne-românesc. Oricum, pentru cel ce cumpără e importantă reducerea și nu cum se cheamă fenomenul, nu?

Bine, eu aș pune pariu că de partea cealaltă s-au luat în calcul niște aspecte și, probabil pentru că negru nu e tocmai o culoare care să trezească emoții pozitive, comercianții au concluzionat că poate-ar fi mai bine să-i rămână numele-n original.

Dar să știți că tura asta nu insistăm să fim puritani și să-i spunem musai Vinerea Neagră. Bucurați-vă de ce v-ați cumpărat, dacă ați mai prins ce v-ați dorit, și să vă fie cu folos! :)

Lectură interactivă

Nu știu dacă-i prea de vreme pentru chestii legate de Crăciun, dar s-a întâmplat să dau astăzi peste simpaticii de mai sus și mi-am amintit de o carte pe care am primit-o ca premiu cândva, în clasele primare. Nu era chiar o capodoperă literară, dar avea un concept interesant: povestea începea cu găsirea unei genți pline cu bani, iar felul în care se desfășura acțiunea în continuare varia în funcție de opțiunea cititorului. Nu mai rețin detaliile, dar erau sigur măcar două opțiuni (fie păstrai banii, fie anunțai autoritățile) și fiecare opțiune te trimitea la altă pagină. Apoi, pe parcurs, acțiunea se bifurca iar în anumite momente-cheie și-mi amintesc sigur că lectura aceea, ca un joc, a fost o experiență foarte plăcută.

Am dubii că aș putea aprecia și astăzi o carte de genul acesta, dar poate că e un exemplu bun pentru categoria lecturi pentru copii.

PS: Astăzi sigur nu reușesc să termin cartea pe care am început-o săptămâna trecută. Până la urmă m-am apucat de The Science of Fear și nu e că n-aș fi avut timp sau că ar fi un volum cu prea multe pagini, dar e genul de lectură la care, inevitabil, te oprești destul de frecvent ca să ”rumegi” informația. Nu știu dacă am să reușesc să vă scriu neapărat ceva aflat de acolo, dar o recomand călduros, mai ales acum, după alegeri :)

Inadaptat

Am fost tentată să folosesc în textul de ieri cuvântul inadaptat, dar obiceiul de a verifica din când în când niște lucruri mă salvează de la greșeli. Așa am aflat că inadaptat nu există în DOOM și, deși tura asta nu-s neapărat de acord și nu văd niciun motiv bun pentru omisiune, am ales rigoarea și am reformulat ideea, evitând folosirea unui cuvânt, teoretic, greșit.

Da, știu, există în DEX (culmea, și în cel din 2009, și în cel din 1998), aspect care îmi adâncește nelămurirea vizavi de absența lui din dicționarul normativ, dar câtă vreme nu apare și în DOOM nu poate fi considerat tocmai corect.

PS: Inadaptabil și inadaptabilitate se pot folosi fără grijă :)

Câți elevi ar trebui să fie într-o clasă?

În 1994, când am început eu școala, eram aproape 40 de elevi în clasă și cred că eram cel puțin câte opt clase pentru fiecare an (eu eram sigur la G și parcă mai era măcar un H după noi, dacă nu chiar și un I). Asta a însemnat că pe tot parcursul claselor primare încheiam orele cu forfotă la ușă, pentru că abia așteptau să se instaleze cei din clasele mai mari în sala în care învățasem noi dimineață. Și, culmea, eu am avut norocul de a învăța într-o școală aproape nouă (cred că era al doilea an de funcționare al unității cu pricina), deci nici nu vreau să-mi închipui ce aglomerație fusese înainte în celelalte școli din oraș. Totuși, când am ajuns în clasa a V-a deja încăpeam cu toții în același spațiu și nu, nu mai apăruse nicio școală nouă în cartier. Pur și simplu erau din ce în ce mai puțini copii înscriși în clasele mai mici și nu e niciun secret că natalitatea (nu doar în România) tot scade. Dacă vă interesează cifrele noastre, pot să vă spun, de aici, că:

Statisticile arată că în 1990 s-au născut cu aproape 50% mai puţini copii decât în anul 1989. Situaţia a devenit şi mai dramatică în ceea ce priveşte natalitatea în anul 1991. Atunci s-au născut cu 70% mai puţini copii decât în anul 1989.

Asta explică din plin cum de s-a eliberat atât de mult terenul în doar câțiva ani, mai ales că trendul descrescător a continuat și, dacă nu mă înșel, continuă și în prezent. Însă mulți ar spune că e de bun augur să fie mai puțini elevi în fiecare clasă și categoric 40 de copii/adolescenți sunt foarte greu de ținut în frâu, e dificil să stabilești cu fiecare o relație cât de cât semnificativă, plus n alte complicații. Totuși, cât de mici pot să rămână clasele?

Poate ați fi tentați să vă gândiți chiar la un număr foarte mic, în speranța că așa profesorul/învățătorul chiar ar avea timp să se ocupe pe-ndelete de fiecare mlădiță aflată în grija lui. Ba, poate chiar ar exista posibilitatea să se aplice tehnici personalizate pentru stilul și nivelul fiecărui elev, nu-i așa?

Ei bine, nu. Am aflat din David și Goliat că majoritatea profesorilor ar considera orice număr mai mic de 10 (poate chiar 12) ca fiind prea mic și ar prefera să aibă mai degrabă colective de 18-24 (poate chiar 30 de elevi). De ce? Pentru a stimula interacțiunea dintre ei. Școala nu e utilă doar prin prisma unui profesor care tot revarsă materie în fața învățăceilor. Printre altele, e important să existe și o masă critică, aptă să pornească și să susțină discuții și dezbateri la ore și, chiar mai important decât atât, este esențial ca fiecare elev să simtă că are suficient de mulți egali cu el. De pildă, dacă e să ne gândim la celebra distribuție normală, chiar și făcând abstracție de faptul că e un model ideal și cu atât mai apropiat de realitate cu cât grupul studiat e mai numeros, tot ajungem la concluzia că în fiecare clasă am avea niște așa-ziși codași, niște vârfuri și marea majoritate răsfirată între valorile extreme. Dar dacă avem foarte puțini elevi, există posibilitatea să avem exact câte un reprezentant pentru extreme și, zău, cam cât de izolați credeți că s-ar simți cei doi, fiecare pe criteriul lui?

Însă pentru problema dimensiunilor claselor există și studii riguroase care au căutat corelații între performanța școlară și numărul de elevi din fiecare clasă. Surprinzător sau nu, cele mai multe dintre ele au descoperit că, în general, un număr mai mic de elevi nu se asociază cu rezultate mai bune la învățătură. Firește, există și un aspect cultural de luat în seamă și s-ar părea că, cel puțin în ceea ce privește predarea matematicii și a disciplinelor științifice, există doar două țări unde s-ar putea ca elevilor să le priască apartenența la colective ceva mai mici – Grecia și Islanda. Totuși, România pare să facă parte dintre ”sistemele de învățământ cu nouă clase în care putem elimina efectele pe scară largă ale reducerii numărului de elevi din clase”.