Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in comments
Search in excerpt
Search in posts
Search in pages
Search in groups
Search in users
Search in forums
Chestii simpatice din DOOM2
Confuze
De la case mai mari
Greşeli frecvente
I-uri cu probleme
Jocuri
La gunoi
Lecturi
Mottoul de miercuri
Ocazii speciale
Opinii
Plurale buclucaşe
Puţină latină
Recomandare
Regionalismele de vineri
Romgleză
Sfânta Cratimă
Sondaje
Sugestiile voastre
Surse oficiale
Teme de gândire
TV
Vechi
Virgule

Bacalaureat – 2014 – sesiunea de toamnă

Ați prins știrea asta săptămâna trecută?

Pavel Ciobanu, un absolvent de liceu din Iași, cică nu s-ar fi prezentat la prima sesiune, pentru că a vrut să se asigure că va lua notă maximă. N-am spus nimic despre asta atunci, pentru că n-am vrut să fiu nesuferită, dar trebuie să recunosc că văzusem câteva fisuri în marele lui plan.

Sau poate pornesc eu de la o premisă greșită? Eu am pus semn de egalitate între ”nota maximă” și ”nota 10” și, din punctul meu de vedere, pentru nota 10 ai nevoie și de un pic de noroc. Oricât de bine pregătit ai fi, mai ales când ai emoții, există posibilitatea să mai greșești câte ceva, să nu citești cu atenție și să ratezi o nuanță, să te grăbești de-a binelea și să sari peste ceva etc. Sau pur și simplu să dai peste un corector care să aprecieze subiectiv, în defavoarea ta, vreo chichiță. Adică, pe scurt, e foarte ușor să pierzi pe undeva câteva sutimi și să nu pici fix pe ”10 curat”, așa că mi s-a părut o idee foarte, foarte proastă să amâni examenul pentru un obiectiv care parcă nu-i 100% în controlul tău. Și-apoi, chiar dacă, să zicem, reușești să iei 10, la ce te ajută? Sigur, e o chestie de palmares, dacă-ți iese, dar examenul ăsta e un hop fix până-l dai. După nu prea ai să mai ajungi să te gândești la el.

Apoi, dacă premisa mea e greșită, și nota maximă țintită nu era neapărat 10, oricum nota pe care a luat-o până la urmă e… Hai să-i zicem nu grozavă, nu cred că n-ar fi putut să se pregătească pentru nivelul ăsta și până la prima sesiune. Iar acum mă-ndoiesc teribil că a ieșit mai câștigat, pentru că la ora asta probabil toate locurile dezirabile (de la buget) puse la bătaie de facultățile bune sunt deja ocupate de la prima sesiune, așa că…

Și pe cuvânt că n-aș fi scris toată asta dacă n-ar fi insistat să se audă la televizor cu o poveste care dă bine. Altfel, oricând l-aș aprecia pe el în fața celor care s-au prezentat șmecherește și batjocoritor, poate-poate pică pe subiect, dar erau atât de paraleli încât n-au reușit decât să piardă niște ore bune de somn.

Farin

De fiecare dată când trec pe la ai mei ajung, inevitabil, să mă mai uit pe TV Paprika și, chit că nu-s chiar o neinițiată într-ale bucătăriei, tot mai aflu câte ceva. De exemplu, ieri am asimilat termenul farin, adică un produs alimentar sub formă de pudră. Dacă-l știați, mă scuzați, promit să revin și cu treburi mai de finețe :)

Bolnavi psihic sau Bolnavi psihici

Am văzut ieri asta la știri:

Sigur, știrea e înfiorătoare, dar despre altceva vreau să vorbim. La un moment dat, etern-prezentul-la-nenorociri-Cătălin-Radu-Tănase spune ”bolnavi psihic” și se corectează imediat cu ”bolnavi psihici” (5:07).

Dacă m-ar trezi cineva în toiul nopții și m-ar întreba cum e corect, probabil că nici n-aș sta pe gânduri și-aș spune imediat ”bolnavi psihic”. Dar înainte să scriu asta am mai cercetat pe ici pe colo și am constatat că e un subiect destul de frecvent dezbătut și niciuna dintre tabere nu pare să câștige categoric. Mie-mi vine s-o țin pe a mea, deși tentația e mare să spui că acordul e musai de făcut. Însă, zău, ar fi careva tentat să spună, de exemplu, ”bolnavă psihică”? E fix aceeași problemă, dar aici varianta corectă pare mai clară, nu?

Personalități celebre

Am găsit pe Facebook un link spre o galerie foto aparte, cu celebrități în ipostaze interesante. Pozele mi-au plăcut, nimic de zis, dar nu-mi dă pace gândul la textul asociat linkului – ”personalități celebre”. E pleonasm ori ba? Parcă-mi vine să spun că sensul de vedetă al lui personalitate ar cam trebui să includă deja ideea de celebritate.

Copârșeu

Am revăzut aseară pe-un TVR filmul Toamna Bobocilor și iar m-a prins zâmbind povestea copârșeului. De fapt, cred că tot din filmul ăsta am aflat și eu, la prima vizionare, ce înseamnă copârșeu. Pentru cine încă nu știe, să afle acum că e o formă regională pentru sicriu, iar pentru cine n-are chef de muncă acum, Luni, în zori de săptămână, vizionare plăcută :)

Cărți din hârtie sau electronice?

Știu multă lume care are probleme cu lecturile lungi de pe ecrane și, dacă mă gândesc bine, și eu preferam să-mi printez cursurile în facultate decât să le citesc de pe ecranul laptopului. Dar dacă mă gândesc foarte bine, cred că atmosfera cu foile împrăștiate pe lângă mine și ritualul sublinierii pasajelor importante cu markerul mă condiționau să printez mai mult decât vreun disconfort autentic în fața ecranului. Altfel, sunt deja ani buni de când multe dintre lecturile mele (ample, din timpul liber) se fac printr-un Kindle, însă e drept că pentru respectivele nu mi-am testat niciodată cunoștințele.

De ce vă spun asta? Pentru că am citit recent un articol care făcea referire la un studiu comparativ între cărțile ”clasice” și cele în format electronic și s-ar părea că tindem să înțelegem textele mai bine atunci când intrăm în contact cu ele ”pe hârtie”. Primul meu impuls e să spun că pentru mulți, mai ales de o anumită vârstă, dificultățile potențiale s-ar putea să țină de obișnuință – dacă toată viața ai asociat lectura cu hârtia, există posibilitatea să ai anumite rezerve, fie și inconștiente în eventualitatea în care alegi să te adaptezi.

Apoi, e bine să facem diferența între a citi de pe un monitor și lecturile de pe gadgeturile concepute special să facă asta. Primul proces poate fi, într-adevăr, mai puțin prietenos și e aproape o certitudine că obosește ochii. În schimb, Kindle și restul aparatelor din aceeași gamă se presupune că au fost concepute în așa fel încât să ofere o experiență cât mai asemănătoare cu cea ”clasică”, ba chiar cu avantaje (portabilitate, ajustarea luminozității, a constrastului, a mărimii fontului etc.). Totuși, cercetătorii par să fi constatat că mai sunt și alți factori care trebuie luați în considerație – de exemplu:

Atunci cand cititi pe hartie, puteti simti cu degetele gramada de pagini de pe partea stanga care creste, in timp ce gramada de pe partea dreapta se subtiaza. Aveti simtul tactil al progresului, pe langa cel vizual. Diferenta pentru cititorii de Kindle ar putea avea de-a face cu faptul ca fixarea unui text pe o hartie, si aceasta desfasurare graduala a hartiei pe masura ce progresati cu povestea, este un soi de descarcare senzoriala, care sustine simtul vizual si progresul in timp ce cititi.

În fine, problema cred că mai merită studiată și, chiar fără să am toate detaliile experimentului, aș putea găsi niște aspecte discutabile. Inclusiv pentru pasajul de mai sus îmi vine să spun că, totuși, progresul îl vezi și în format electronic (pagina X din Y), chiar dacă nu-l simți. Dar sunt curioasă, pentru voi cum e? Eu nu mă dedic exclusiv nici variantei pe hârtie, nici celei electronice și percep puncte în plus și în minus pentru fiecare. De pildă, am mai recunoscut cândva că mirosul de carte veche are pentru mine un farmec foarte aparte. La fel și cel de carte nouă, dar parcă mai puțin. În schimb, dacă e să plec undeva, apreciez oricând că-mi încap multe cărți în aproximativ 200g decât să-mi îngreunez bagajul cu niște volume.

Ideei sau Ideii

E o certitudine că toți greșim, dar tot am descoperit cu surprindere o formă greșită la cineva de la care nu mă prea aștept să greșească atunci când vine vorba despre lucrurile astea. Dar înțeleg că, uneori, situațiile cu e dublu sunt sensibile (de exemplu, conjugarea lui ”a crea”), iar cu i-urile știm deja cu toții că-i jale mare și nu de puține ori sunt tocmai probleme de articulare.

Așadar, ca să rămână scris și aici pentru oricine ar putea avea nelămuriri, forma corectă este ideii și nu ideei.

Suport sau Sprijin

Deși s-ar putea ca unii să fiți tentați să spuneți că a oferi suport bate spre romgleză, să știți că în DEX scrie negru pe alb că unul dintre sensurile figurate ale lui suport este sprijin. Așadar, dacă expresia a oferi sprijin e legitimă, trebuie să fie corectă și varianta cu suportul.

PS: Suport e împrumut din limba franceză.

Stewardeză sau Stewardesă

Știați că există cuvântul stewardeză? Dacă știați că nu, atunci știați bine, chit că s-ar putea să mai găsiți câte-un omuleț rătăcit care-l folosește. Nu e nici în DEX și nici în DOOM, așa că rămâne exact cum îl știați – stewardesă.

PS: Deși tot aud la meciuri despre stewarzi, teoretic, românescul steward pare să se refere strict la însoțitorii de zbor, chiar dacă în limba engleză are mai multe sensuri.