Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in comments
Search in excerpt
Search in posts
Search in pages
Search in groups
Search in users
Search in forums
Filter by Custom Post Type
Filter by Categories

Genuin sau Autentinc

Da, da, știu. A chiulit bufnița cu nesimțire și-o să mai lipsească încă niște zile. Dar astăzi e musai să vă scriu despre asta! Și-așa mă chinui de vreo săptămână să-mi fac timp pentru această descoperite ȘOCANTĂ!!! (Cel puțin pentru mine.)

Așadar, ȘOC și GROAZĂ! N-O SĂ-ȚI VINĂ SĂ CREZI! Dar genuin chiar e un cuvânt cu drepturi depline în limba română. Și nici măcar nu e de ieri, de azi! Adică eu aș fi pariat aproape orice că e o mostră enervantă de romgleză, dar l-am descoperit inclusiv într-un dicționar interbelic.

Diamond_princess_cut

Genuin = natural, veritabil, pur.

A bookui

Image-152-

August. Senin, cald, frumos. Moment perfect pentru concedii și vacanțe. Și în același timp e perioada în care par să mă întâlnesc cel puțin o dată pe zi cu monstruozitatea asta de verb – a bookui. OK, înțeleg, e din ce în ce mai ușor să ne petrecem zilele libere în afara țării, dar garantez că vă veți simți exact la fel de bine pe unde mergeți și dacă spuneți că ați rezervat (ați cumpărat bilete, ați aranjat, ați planificat etc.). Chiar nu e nevoie să ne spuneți că v-ați bookuit nu-știu-ce.

O leafă, mai multe ce?

M-ați crede dacă v-aș spune că forma de plural pentru leafă e similară cu cea a substantivului „ceafă”? Sper că nu. În niciun caz nu putem vorbi despre mai multe lefe, dar s-ar putea să vă surprindă că lefi este o formă corectă de plural pentru leafă. Numai că nu se aplică sensului pe care presupun că îl știți, respectiv salariu; pentru el rămâne pluralul lefuri.

DSC04307-B

În schimb, leafă mai înseamnă ceva în limbajul popular: „partea scobită a unei linguri; găvan” sau „tăișul, lama sapei, a bărzii, a toporului”. Iar atunci când folosiți termenul cu oricare dintre aceste sensuri, pluralul este lefi.

Andriana, îți mulțumim pentru inspirație! :)

Marijuana

[via Idei]

Când ne întreabă publicul, facem tot posibilul să răspundem. Se întâmplă să nu răspundem mereu foarte prompt, se întâmplă să nu răspundem întotdeauna la întrebări care să ne convină și mai sunt și situații în care nu răspundem pentru că nu știm ce să spunem. Dar azi a venit vremea să-i răspundem și celui care s-a semnat drept „plictisitdeproblemeleumanitatii”. Nu știm dacă e un dealer riguros, un consumator îngrijorat sau pur și simplu întreabă pentru un prieten (a, și nu încurajăm sub nicio formă consumul/traficul/cultivarea/etc.), însă îi confirmăm că forma corectă este marijuana.

E bine de știut, în caz că vine vreodată vorba (în scris) și, dacă nu e tabu pentru DEX și DOOM, e OK s-o scriem și noi aici :)

fat-young-bud

Îți mulțumim pentru sugestie, dragă „plictisitdeproblemeleumanitatii”!

Ministru fără portofel sau Ministru fără portofoliu

[via Idei]

E foarte drăguț să te gândești ce frumos se leagă portofelul de portofoliu (cel puțin în acest context), dar pentru mine e o noutate că DEX le consideră sinonime, fie și cu mențiunea „rar”.

wallet-money

Portofoliu = funcție, demnitate de ministru (ministru fără portofoliu = persoană care are funcția de ministru într-un guvern, fără a fi titularul unui minister); (în învățământ) mapă, dosar etc. în care se păstrează acte, hârtii de valoare etc.; (rar) portofel; efecte de comerț, valori bancare etc. aflate la dispoziția cuiva; totalitatea lucrărilor manuscrise aflate în evidența unei edituri, în scopul tipăririi lor;

Portofel = obiect din piele, din material plastic etc., în forma unor coperți mici cu mai multe despărțituri interioare, în care se păstrează bani, acte etc.; portvizit, portofoliu.

Și mai drăguț e că, dacă e să căutați, găsiți pe Sf. Google și destui care folosesc și forma-hibrid portofeliu (greșită, ca să fie clar).

Cicu, îți mulțumim pentru sugestie! :)

Ziua națională a imnului României

Imn

E păcat că nu prea îl știm, dar poate măcar astăzi, de ziua lui, ne amintim de el. Vă invit să-i recitiți versurile și să-i citiți și povestea mai amplă – o găsiți aici, iar eu am găsit multe informații noi în acel articol.

Cărți audio

Țineți minte că v-am scris cândva despre cărțile în format electronic? Vă spuneam și atunci că eu m-am adaptat într-o bună măsură formatului electronic, deși citesc în continuare cu aceeași plăcere și de pe hârtie (mai ales pentru că mirosul de carte e ceva ce nu va putea fi înlocuit niciodată de un Kindle sau de oricare alt dispozitiv similar). Sigur că există, de fiecare parte, și împătimiți care susțin la extrem una dintre variante, dar adevărul este că părem să ne îndreptăm din ce în ce mai mult spre digital (în multe aspecte ale vieții de zi cu zi) și poate că nici elementul ecologic nu e de neglijat. Pe de altă parte, zău, nu-mi pot imagina o lume fără cărți pe hârtie și biblioteci pline…

Însă, pe lângă cele două categorii de mai sus, există și cărțile în format audio. Și nu pot să nu observ că am din ce în ce mai multe cunoștințe care au devenit fani împătimiți ai genului. Eu am avut o singură experiență cu audiobook-urile, respectiv cu:

Bine, a avut marele avantaj că era narată chiar de Neagu Djuvara și informația în sine mi s-a părut foarte interesantă, așa că a fost o experiență cât se poate de plăcută. Numai că am senzația că e un nivel ceva mai superficial de pătrundere a conținutului. OK, e drept, presupun că tuturor ni s-a întâmplat și să citim ceva, dar de fapt să ne lăsăm purtați de gând spre cu totul altceva, iar la final de pagină să ne dăm seama că, deși am parcurs textul, habar n-aveam ce tocmai citisem. Dar asta e ceva ce (probabil) ni se întâmplă destul de rar, iar în cazul informației receptate auditiv e chiar mai ușor să ne pierdem concentrarea și să ne mutăm atenția asupra altui obiect (de fapt, dacă-mi amintesc bine din facultate, chiar suntem construiți să ignorăm o bună parte a stimulilor auditivi și avem un întreg sistem de filtrare). Sau, mai pe scurt, e ca atunci când îți vezi de treabă prin casă și lași televizorul deschis pe fundal – nu ești atent decât dacă e să prinzi vreun cuvânt-cheie interesant…

Voi ce experiențe ați avut cu astfel de cărți?

Spectacular sau Spectaculos

file000748124327

Era să le bat obrazul pe nedrept unor oameni. Vorbeau despre ceva cu adevărat impresionant și i-au spus spectacular. Iar primul meu gând a fost că am mai dat peste o mostră de romgleză inutilă… Însă DEX m-a lămurit că-i de-al nostru, ba chiar îl avem în limba română de atât de mult timp încât apărea și într-un dicționar din perioada interbelică.

E drept, e marcat ca fiind termen livresc, dar e românesc deja de câteva decenii, deci e la fel de potrivit de folosit ca ruda lui bună – spectaculos.

Rutină – Rutine?

Cred că am rămas cu rutine de la orele de informatică, dar pentru sensul său uzual, cel de obișnuință, rutină nu pare să existe formă de plural.

Pill Box

Pill Box