Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in comments
Search in excerpt
Search in posts
Search in pages
Search in groups
Search in users
Search in forums
Chestii simpatice din DOOM2
Confuze
De la case mai mari
Greşeli frecvente
I-uri cu probleme
Jocuri
La gunoi
Lecturi
Mottoul de miercuri
Ocazii speciale
Opinii
Plurale buclucaşe
Puţină latină
Recomandare
Regionalismele de Vineri
Romgleză
Sfânta Cratimă
Sondaje
Sugestiile voastre
Surse oficiale
Teme de gândire
TV
Vechi
Virgule

Ingenuitate și Ingeniozitate

VictorCh ne-a atras atenția (aici) că a găsit un exemplu nefericit de ingeniozitate. De ce nefericit? Pentru că era ”romenglezit” și marcat drept ”ingenuitate”, de la ”ingenuity”. Doar că în limba română ingenuitate înseamnă ”simplitate, naturalețe împletită cu sinceritate și naivitate; puritate, candoare (în comportări)”, iar ingeniozitatea e cea care are legătură cu ”inventivitatea, măiestria, iscusința, dibăcia”.

Victor, îți mulțumim pentru sugestie!

Coautor sau Co-autor

Cred că eram în stare să mă contrazic cu cineva mult și bine pe tema asta, dacă era să vină vorba vreodată. Mare noroc că am boala asta de a mai verifica din când în când câte ceva când scriu și așa am descoperit că nu e corect cum credeam eu, respectiv co-autor, ci coautor.

De fapt, nu-s neapărat sigură că e greșit cum știam eu, pentru că prefixul adăugat prin cratimă e o formă legitimă de compunere, dar probabil că acest cuvânt e folosit suficient de frecvent încât să intre în vocabular cu drepturi depline și să nu mai fie nevoie de cratimă, mai ales că nu are alte probleme de formă. Altfel, în anumite circumstanțe, trăiesc cu senzația că poate fi corectă inclusiv o construcție de tipul ”super-abil” (bazându-mă pe punctul 4 de aici), doar că uzul n-are de ce să impună exemplul meu în dicționare.

En gros și En détail

Dacă am înțeles eu bine din comentariile de ieri, magazinele de tip mic-gros ar fi un fel de nivel intermediar între cele cu vanzare în cantități mari (depozite) și cele cu amănuntul. Adică, așa cum probabil am auzit de ele cu toții, magazine en gros și en détail. Doar că împrumuturile din limba română nu par să urmeze mereu aceleași reguli și, oficial, formele corecte sunt angro și en détail. Deci nu, n-avem en gros și nici andetail. Și nici de cratimă n-a fost nevoie între en și détail, deși mic-grosul n-a fost complet fără.

Micul dejun sau Mic dejunul

[via Idei]

Micul dejun (masa de dimineață) ar trebui să fie forma corectă și există inclusiv în DEX, la definiția lui dejun (masa de prânz), mențiunea ”în sintagma micul dejun”. DOOM2 nu zice nimic, însă aș zice că mic dejunul ar fi fost corect doar în varianta mic-dejunul, deci ca formă articulată a lui mic-dejun (după principiul prim-ministrului). Doar că mic-dejun nu există ca atare nici în DEX și nici în DOOM.

Alin, îți mulțumim pentru sugestie!

PS: Cu ocazia asta am descoperit că în DOOM2 există mic-gros, dar n-aș putea să vă spun și ce înseamnă. E sigur substantiv și înțeleg de aici că s-ar putea să se refere la o specie de magazin care exista pe timpul comunismului. Problema este că nici autorului acelui articol nu pare să-i fie foarte clar ce și cum, așa că orice completare e bine-venită.

PPS: Am mai aflat ceva și mulțumită comentariilor – limba română l-a adoptat și pe brunch, masa dintre micul dejun și prânz.

A deconspira sau A desconspira

Politica lovește din nou în inspirația mea! Chiar dacă nu urmăresc genul acesta de subiect, n-am avut cum să nu aflu despre asta. Firește, o asemenea declarație stârnește multe comentarii, doar că destule dintre ele includ verbul ”a desconspira”. Așadar, ne vedem nevoiți să le spunem celor dornici de polemică pe tema asta că forma corectă este a deconspira. A desconspira nu apare în niciun dicționar!

A se stabili sau A se stabiliza

[via Idei]

Nu cred că am auzit vreodată pe cineva spunând că ”s-a stabilizat în străinătate” și primul impuls a fost să cataloghez exprimarea drept greșită. Însă DEX mi-a arătat că n-aș avea dreptate. Într-adevăr, ”a se stabili” înseamnă ”a (se) așeza (definitiv) într-un loc”, ceea ce înseamnă că ”a se stabili în străinătate” ar trebui să fie o construcție corectă. Doar că ambele verbe în discuție, a se stabili și a se stabiliza sunt sinonime cu ”a se statornici”, deci cu ideea de ”a (se) așeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent)”.

Ioan, îți mulțumim pentru sugestie!

Gânsac sau Gâscan

Dacă n-ați constatat până acum că gânsac și gâscan sunt anagrame sau dacă n-ați realizat deja că cele două cuvinte sunt sinonime perfecte, acum e șansa voastră să fiți recunoscători că ne-ați găsit! :)

A, și s-ar putea să vă placă și faptul că în DEX, la definiția gâscanului, veți găsi conceptul ”bărbătușul gâștei”. Și aproape că era să rămân cu-n zâmbet și atât din povestea asta, dar reflexul de a investiga mai departe m-a ajutat să aflu că bărbătuș ăsta nu-i un diminutiv tâmpițel pus acolo ca să fie, ci un termen cât se poate de serios, atribuit masculului unor specii de animale.

Anafură sau Nafură

Ah, cum de-am uitat să scriu și despre asta săptămâna trecută? Culesesem dilema odată cu strugurii și cu celelalte regionalisme :)

Doar că, înainte să scriu, mi-am dat seama că n-am nevoie să-mi clarific doar forma corectă dintre anafură și nafură, ci și dintre ele și anaforă. Ba, chiar și naforă, pentru că sunt sigură că le-am auzit în viața asta pe toate patru!

Ei bine, naforă chiar pare să fi ieșit de multă vreme din uz, așa că puteți uita de el. N-ar strica să uitați și de nafură, căci DEX o menționează doar ca variantă pentru anafură. De fapt, e destul de clar că varianta cea mai fericită e tocmai aceasta – anafură - cel puțin câtă vreme vorbim despre bucățile de prescură împărțite la sfârșitul Liturghiei. Altfel, anafora mai apare și ea tot ca variantă pentru anafură, însă e în același timp un cuvânt legitim exact în această formă, doar că se referă la un ”procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor fraze, părți de frază, versuri pentru accentuarea unei idei sau pentru obținerea unor simetrii”.

Și, spre rușinea mea, chiar nu-mi amintesc să fi învățat la școală despre anafora asta (cu accent pe al doilea a sau pe o, conform DOOM). Parcă am auzit doar o singură dată, în treacăt, despre anacolut, adică o ”discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze”.

Prepay sau Preplătit

[via Idei]

Sunt mai bine de doisprezece ani de când mi s-a pus în mână primul telefon mobil propriu și era, desigur, ”pe cartelă”. Deci s-ar putea spune că mă cunosc cu termenul prepay de aproximativ jumătate de viață și e folosit în voie de o mulțime de oameni în fiecare zi. Totuși, uzul intens nu pare să fi fost suficient pentru a-l adopta oficial, căci în DOOM nu apare. Culmea, nici preplătit nu apare în dicționarele noastre, însă cred că nu greșesc când spun că regulile de formare și compunere ale limbii române nu m-ar împiedica să folosesc, legitim, varianta pre-plătit.

Așadar, riguros vorbind, prepay pare să fie greșit, dar oare chiar merită eticheta asta? Am putea să-l considerăm un fel de termen de specialitate de pe nișa telecomunicațiilor?

Angi, îți mulțumim pentru sugestie!