Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in comments
Search in excerpt
Search in posts
Search in pages
Search in groups
Search in users
Search in forums
Chestii simpatice din DOOM2
Confuze
De la case mai mari
Distracție rtografică
Greşeli frecvente
I-uri cu probleme
Jocuri
La gunoi
Lecturi
Mottoul de miercuri
Ocazii speciale
Opinii
Pleonasme
Plurale buclucaşe
Puţină latină
Recomandare
Regionalismele de Vineri
Romgleză
Sfânta Cratimă
Sondaje
Sugestiile voastre
Surse oficiale
Teme de gândire
TV
Vechi
Virgule

A book-ui

În ultimii ani m-am educat să fiu cât mai tolerantă posibil și, zău, limita mea de toleranță e destul de sus pentru multe lucruri, gramaticale sau nu. Dar zău m-am făcut arici când am citit azi un text în care scria că cineva își ”book-uise” ceva…

Sunt cuvinte din romgleză despre care înțeleg de ce au apărut în uzul maselor. Sunt contexte în care mi se par (unele) reonabile, ba, câteodată chiar necesare. De exemplu, DOOM n-avea cum să fi făcut față la toată avalanșa de termeni specifici rețelelor sociale. Adică, na, cum ai traduce tweet? Cam cât de barbar și forțat ar fi să-i spui ciripit? :)

Dar verbul ”a book-ui” chiar poate să dispară veșnic din româna noastră cea de toate zilele. Putem planifica, putem face rezervări, putem programa, iar alternativele astea neaoșe îmi vin rapid în minte, fără să mai sondez după sinonime. OK, și eu folosesc platforma booking.com și-i spun pe nume când vine vorba despre ea, dar mi s-ar părea atât de ridicol să spun că ”mi-am book-uit o cameră la Hotel X”…

Yaht sau Iaht

Plouă, plouă, plouă. Și-o să mai plouă… Dar hai să nu ne mai gândim la gri. Rămânem cu mintea la apă. La bărci. La yahturi? Sau la iahturi? Păi, nu știu ce ”flotă” avem, dar cert e că termenul l-am împrumutat și, chiar dacă y-ul nu e chiar străin de limba română, s-ar părea că l-am adoptat în forma fonetică, cu i.

PS: Am verificat. Yala a rămas yală :)

Hawaian sau Hawaiian

Parcă-parcă începe să arate chiar a primăvară, așa că mă lăcomesc și-mi îndrept gândul spre vară, mai ales că mi-e tare dor de mare! Și m-aș mulțumi oricând cu marea noastră și Costineștiul, dar uneori gândul zboară departe… OK, recunosc, prima dată m-am gândit la Bora-Bora, dar nu îndrăznesc să mă întreb cum îi cheamă pe omuleții de acolo. Așa că mi-am deturnat reveria spre Hawaii și, inevitabil, m-am întrebat cum se numesc localnicii. Mi-am închipuit că ar fi normal să fie vorba despre hawaiieni, dar dacă l-am adoptat și adaptat în forma hawaieni?

Ei bine, stați liniștiți, corect este hawaiian (respectiv hawaiiană, nu hawaiiancă) și nu hawaian.

Centru. Centre sau Centri

Probabil tocmai pentru că ideea de centru are o multitudine de valențe, proprii, secundare și figurative, a existat la un moment dat nevoia de a diferenția unele sensuri de altele. Sau cine știe care-o fi motivul? Cert e că ambele forme sunt corecte, deși forma centre acoperă mai multe definiții decât centri.

De fapt, ne referim la centri doar atunci când vorbim despre ”jucători aflați în centrul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive” sau în context (neuro)anatomic, atunci când vorbim despre ”centri nervoși”.

În rest, folosiți cu încredere forma centre pentru:

  • finețuri geometrice (centrele unor cercuri, de exemplu);
  • centre de rotație;
  • centre de greutate;
  • punctele centrale ale unor spații;
  • punctele în care sunt localizate anumite funcții sau acte (centrele reflexelor și vorbirii, de exemplu);
  • locuri în care se concentrează anumite activități (centre universitare, de exemplu).

A (se) înăduși sau A (se) înnăduși

Admit că am asta de multă vreme pe listă și am tot evitat cu grație subiectul, pentru că nu am găsit un răspuns. De fapt, nici acum nu îl am.

Ideea vine dintr-un comentariu de la articolul cu înotul și da, e clar, a (se) înăduși sau a (se) înăbuși par să se abată de la sfânta regulă a celor doi de n, pentru că ambele verbe se formează prin compunere: în + năduși, respectiv în + năbuși.

E interesant că formele a (se) înnăduși, respectiv a (se) înnăbuși par să fi existat în forma cu doi de n în dicționarele mai vechi. Așa că singura explicație pe care o pot deduce deocamdată e că, la un moment dat, uzul a impus formele cu un singur n. Astăzi, DEX și DOOM consemnează exclusiv formele a (se) înăduși și a (se) înăbuși.

Alphred, îți mulțumim pentru inspirație! Și la fel de recunoscători vom fi și celor care pot să ne ajute cu o explicație mai amplă.

Finish sau Finiș

Avem o listă lungă de subiecte în așteptare (apropo, ne cerem scuze pentru toate sugestiile pe care ni le-ați trimis și pe care încă nu am reușit să le abordăm), dar dintre toate ideile înșirate acolo, astăzi n-avea cum să nu ne sară în ochi fix asta, cu iz sportiv. Presupun că se înțelege de la sine de ce, căci punem pariu că mulți dintre voi ați trăit finala de aseară la fel de intens ca noi și v-ați bucurat la fel de sincer și expansiv pentru victoria Simonei Halep.

Așadar, noi vrem să-i mulțumim pentru trăiri, o felicităm din toată inima pentru ambiție, perseverență și tărie și-i dedicăm acest articol :)

Despre cuvântul în discuție trebuie să știți că a devenit împrumut oficial și, pentru că tindem să preluăm cuvintele străine fonetic, forma corectă este finiș (cu forma finișuri pentru plural). Iar dacă nici voi nu v-ați gândit până acum doar la ideea de finiș, ci mai degrabă la sintagma de ”linie de finiș”, ei bine, aflați că definiția sună așa: ”parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune”.

Umami

N-o să-l găsiți în dicționare și oricum e ceva ce se simte, nu se explică în cuvinte. Serios, chiar e greu de definit. Însă vă putem spune că umami este considerat un al cincilea gust (pe lângă cele patru de bază: dulce, sărat, amar și acru), se presupune că e responsabil pentru o savoare cu totul aparte și e ”cauzat” de glutamat.

Sau poate preferați o explicație mai animată, cu un bonus de informație despre dependența de zahăr:

Customizat

Ah, cum de n-am scris până acum despre una dintre mostrele mele preferate de romgleză? Nu de alta, dar am impresia că e chiar printre romenglezismele pe care le aud cel mai frecvent. Iar asta probabil pentru că-s mulți cei care se tot chinuie să ne vândă câte ceva și se știe că-ntotdeauna e o idee bună să-i lași clientului impresia că oferta pe care o lansezi e special adaptată nevoilor lui. Și așa ne tot trezim cu propuneri customizate.

Bine, nu pun în ecuație că m-aș lipsi de multe dintre propunerile astea (mai ales pentru că majoritatea sunt nesolicitate), dar dacă tot mi le bagi în ochi, dragă vânzătorule, spune-le, te rog, oferte personalizate. Sau individualizate? Ori fix cum ți-am scris mai sus – că sunt ”special adaptate nevoilor mele”.

Emulație

Îmi asum cenușa-n cap, dacă e să fac parte dintr-o minoritate foarte limitată, dar eu am făcut cunoștință cu ideea de emulație prin expresia ”emulație spirituală”, iar de aici se înțelegea că ar fi însemnat un ceva ce vine din tine, o idee creață (de regulă cu un pic de iz ironic).

Ei bine, ieri am aflat, mai degrabă din greșeală, că emulația, e drept, vine cumva din tine, dar înseamnă: ”Sentiment, dorință, strădanie de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate”. Deci se leagă de întreceri, concurență, rivalitate.