Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in comments
Search in excerpt
Search in posts
Search in pages
Search in groups
Search in users
Search in forums
Chestii simpatice din DOOM2
Confuze
De la case mai mari
Distracție rtografică
Greşeli frecvente
I-uri cu probleme
Jocuri
La gunoi
Lecturi
Mottoul de miercuri
Ocazii speciale
Opinii
Pleonasme
Plurale buclucaşe
Puţină latină
Recomandare
Regionalismele de Vineri
Romgleză
Sfânta Cratimă
Sondaje
Sugestiile voastre
Surse oficiale
Teme de gândire
TV
Vechi
Virgule

Cuvertură

Târâiam agale coșul printre raioane și mi-a sărit în ochi asta:

20150416_151145

Și-am început să mă întreb dacă nu cumva am greșit că nu m-am ținut bine de valul mastărșefist. OK, nu pun limetă, curcumă și mai nu știu ce în mâncare, deci pierd savoarea absolută, dar asta-mi asum. Însă uite că încep să nu mai știu cum se numesc ingredientele… Eu știam că așa ceva s-ar numi, modest, (tabletă de) ciocolată menaj. Și mai știam că așa-numita ”cuvertură” ar fi ceva textil ornamental, care se pune pe pat.

Ei bine, DEX îmi dă dreptate, deși s-ar părea că sensul nu se limitează doar la ce știam eu:

Cuvertură = învelitoare cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se învelește cineva (când doarme). (Cuvertură pe masă? Zău? Mie-mi sună ciudat, dar fie…)

Oricum, n-aș vrea să fiu nici cârcotașă. Știu că, de regulă, ciocolata menaj se folosește la glazuri, aceste ”cuverturi” de prăjituri, așa că (măcar într-un sens extins), presupun că n-ar fi neapărat greșit. În plus, am cercetat un pic nișa și am descoperit că într-adevăr există pe piața de specialitate ”cuverturi”, pe alocuri delimitate clar de glazuri. Sincer, n-am găsit nicăieri o explicație clară pentru diferența dintre cele două, dar înțeleg că există posibilitatea ca aceste ”cuverturi” să aibă proprietăți diferite în funcție de scop și, de exemplu, pot fi folosite la modelarea unor figurine de ciocolată. (Firește, dacă se pricepe careva la patiserie, îmbățișez orice completare/clarificare/mustrare.)

Aliură sau Alura

Ăsta e genul ăla de confuzie care se naște din cauza pronunției. Cred. Sau, mă rog, eu întotdeauna am știut conceptul ăsta drept aliură, deși nu-mi mai amintesc de unde și când l-am asimilat. Dar abia când l-am scris zilele trecute într-un text mi-am dat seama că, cel puțin în scris, ceva e în neregulă cu acel i. L-am simțit. Iar verificarea în dicționar mi-a confirmat că forma corectă este alură.

Alură = fel de a se mișca; mers, umblet, ținută; mod de deplasare a unui animal; ritm în care se desfășoară o acțiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive; mod în care se desfășoară un eveniment, o întâmplare etc.

PS: Greșesc, oare, și cu pronunția? :)

Obturație sau Opturație

Mare e grădina Facebook-ului și asta e bine. Printre altele, pentru că găsesc din plin material pentru locșorul ăsta. De exemplu, zilele trecute am dat peste un anunț sponsorizat de la un cabinet stomatologic. Era o super-mega-ofertă la… Opturații de canal.

Aha, da, clar, sigur m-aș duce să-mi tratez problemele dentare sensibile la un absolvent de medicină care nu știe să scrie corect în limba română. Chiar n-are cum să-mi inspire încredere un stomatolog care scrie opturație în loc de obturație.

Pronostic sau Prognostic

Am dat azi peste un text cu un ”prognostic” în el și-am început să mă gândesc dacă-i corect sau nu. Parcă nici ”pronostic” nu-mi sună rău, dar pe de altă parte e, sigur, prognoză și asta-i în aceeași familie…

M-au lămurit rapid DEX și DOOM. Ambele sunt corecte, dar e preferabil să folosiți termenul prognostic atunci când vine vorba despre aspecte medicale, iar pronostic pentru alte categorii de previziuni.

Briliant sau Genial

Dacă te uiți în DEX și DOOM, descoperi că în limba română briliant e doar substantiv și se referă la un ”diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii”.

Însă, dacă ciulești urechile, uneori ai să descoperi că unii folosesc briliantul și pe post de adjectiv. Chiar astăzi am citit un anunț în care cineva căuta niște omuleți ”brilianți”. Și s-ar putea să fiu răutăcioasă, fixistă și hipercorectă, dar adjectivul briliant mie mi se pare o formă de romgleză. Dar îmi explic de ce au unii nevoie de el. Genialul neaoș s-a banalizat de când au devenit geniali și pantofii, și papanașii etc.

Un procent de

[via Facebook]

Am fost întrebați dacă e corectă formularea ”un procent de 25%”, așa că am fugit la DEX. Definiția arată exact așa:

Procent = A suta parte dintr-o cantitate dată; proporție în raport cu o sută; sutime, procentaj; dobânda calculată la o sută de unități monetare pe interval de un an.

Și mi se pare că e într-o zonă destul de gri ideea de procent. Sensul primordial al procentului e sigur de 1%, iar această interpretare ar face greșită formularea de mai sus (alternativa corectă fiind ”25 de procente”). Doar că procentul se mai definește și în relație cu ideea de proporție, e sinonim și cu procentaj (definit, la rândul său, ca fiind un ”calcul făcut pentru stabilirea procentului; cifra obținută prin acest calcul”) și se vorbește inclusiv despre acel sens cu dobânda (care pentru mine e, sincer, o noutate). Iar toate trei mă duc cu gândul și la alte cifre, nu doar la 1.

Nu știu, poate greșesc și merită discutat. Deocamdată tind să cred că formularea inițială poate fi corectă, măcar pentru un sens secundar (extins) al conceptului de procent. Cumva, mi se pare că seamănă cu situația cifrei. Teoretic, sensul propriu al lui cifră acoperă strict numerele naturale cuprinse în intervalul (închis) 0-9: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Însă cifra a ajuns să fie sinonim și pentru numere/valori mai mari decât zece.

Cristian, îți mulțumim pentru inspirație!

PS: Cred că nu strică să încercați să reformulați de fiecare dată când ajungeți pe teritoriu nesigur, iar formularea în discuție se poate armoniza într-o formă care să fie corectă mai presus de orice dubiu.

PPS: Nu e păcăleală! Nu ne jucăm cu lucruri serioase :) Dar cu mascota putem să ne jucăm fără probleme:

bufnita-1-aprilie

A book-ui

În ultimii ani m-am educat să fiu cât mai tolerantă posibil și, zău, limita mea de toleranță e destul de sus pentru multe lucruri, gramaticale sau nu. Dar zău m-am făcut arici când am citit azi un text în care scria că cineva își ”book-uise” ceva…

Sunt cuvinte din romgleză despre care înțeleg de ce au apărut în uzul maselor. Sunt contexte în care mi se par (unele) rezonabile, ba, câteodată chiar necesare. De exemplu, DOOM n-avea cum să fi făcut față la toată avalanșa de termeni specifici rețelelor sociale. Adică, na, cum ai traduce tweet? Cam cât de barbar și forțat ar fi să-i spui ciripit? :)

Dar verbul ”a book-ui” chiar poate să dispară veșnic din româna noastră cea de toate zilele. Putem planifica, putem face rezervări, putem programa, iar alternativele astea neaoșe îmi vin rapid în minte, fără să mai sondez după sinonime. OK, și eu folosesc platforma booking.com și-i spun pe nume când vine vorba despre ea, dar mi s-ar părea atât de ridicol să spun că ”mi-am book-uit o cameră la Hotel X”…

Yaht sau Iaht

Plouă, plouă, plouă. Și-o să mai plouă… Dar hai să nu ne mai gândim la gri. Rămânem cu mintea la apă. La bărci. La yahturi? Sau la iahturi? Păi, nu știu ce ”flotă” avem, dar cert e că termenul l-am împrumutat și, chiar dacă y-ul nu e chiar străin de limba română, s-ar părea că l-am adoptat în forma fonetică, cu i.

PS: Am verificat. Yala a rămas yală :)

Hawaian sau Hawaiian

Parcă-parcă începe să arate chiar a primăvară, așa că mă lăcomesc și-mi îndrept gândul spre vară, mai ales că mi-e tare dor de mare! Și m-aș mulțumi oricând cu marea noastră și Costineștiul, dar uneori gândul zboară departe… OK, recunosc, prima dată m-am gândit la Bora-Bora, dar nu îndrăznesc să mă întreb cum îi cheamă pe omuleții de acolo. Așa că mi-am deturnat reveria spre Hawaii și, inevitabil, m-am întrebat cum se numesc localnicii. Mi-am închipuit că ar fi normal să fie vorba despre hawaiieni, dar dacă l-am adoptat și adaptat în forma hawaieni?

Ei bine, stați liniștiți, corect este hawaiian (respectiv hawaiiană, nu hawaiiancă) și nu hawaian.